Opinia Zilei | Călăi sub pavăza Bibliei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Deputatul Alin Popoviciu e departe de a fi, din cauza modului opac şi agresiv în care apără prostiile Puterii, unul din parlamentarii mei preferaţi. De astă dată însă, nu pot să nu recunosc oportunitatea unui demers legislativ de-al său, anume, scoaterea în afara legii a acelor secte sau organizaţii religioase care refuză membrilor săi dreptul la viaţă, respingând tratamente medicale ce i-ar putea salva. Concret, este vorba despre cazul scandalos - şi nu e primul - al părinţilor tinerei grav accidentate la Baia Mare, inconştientă şi aproape exsangvinată, ai cărei părinţi le-au interzis categoric chirurgilor să-i facă transfuzii de sânge. Lăsând-o în comă, cu un prognostic incert. Ieri a şi murit! Familia face parte din organizaţia Martorii lui Iehova (se pare că numără deja, în România, circa 100.000 de membri), care, interpretând abuziv un text din Biblie (“Să nu bei sânge”), l-a extins, oprind adepţilor accesul la tratamente adesea vitale, cum sunt transfuzia şi transplantul de organe. În cazul de faţă, victima nici barem nu putea să-şi exprime propria voinţă, nu putea, în comă fiind, să decidă, poate, fiindu- i în joc viaţa, renunţarea la oprelişti religioase absurde. Ar fi de adăugat că nu e singura aberaţie din “decalogul” organizaţiei respective. Membrilor săi le sunt interzise şi participarea la viaţa cetăţii (nu votează, nerecunoscând decât “Regatul lui Dumnezeu”, nu salută Drapelul Naţional, nu acceptă serviciul militar nici chiar în caz de război etc). Totul, în numele unor concluzii scoase din “studiul Bibliei”.
Sigur că fiecare se poate considera îndreptăţit să studieze aprofundat Biblia, să ajungă la interpretări proprii. Fie alunecând în abuz, fie derapând pe gheaţa subţire a umorului, cum a făcut-o Leo Taxil în a sa “Biblia hazlie”. În ambele cazuri însă, totul trebuie să se oprească atunci când e vorba de viaţa, de sănătatea şi de demnitatea umană, de obligaţiile şi drepturile omului. Mă aşteptam ca întâmplarea de la Baia Mare să determine şi reacţia statului, a Ministerului Culturii şi Cultelor şi chiar părerea avizată a unor teologi din Biserica Ortodoxă sau din Biserica Catolică. Aceste instituţii se complac într- o tăcere, aş spune, vinovată. pentru că, iată, proliferează organizaţii şi practici aşa-zis religioase deosebit de periculoase. Să mai aduc aminte de catastrofele, de sinuciderile în masă ale membrilor unor culte stranii, de pe alte meleaguri? Sau de cazuri când şi în ţara noastră s-au pierdut vieţi din cauza unor precepte religioase aberante? De bună seamă, nu trebuie intervenit pripit. Dar fenomenul nici nu poate fi ignorat. Tendinţa lui e dată şi de agresivitatea cu care la uşile oamenilor sună tot felul de “trimişi”, făcând prozelitism.
