Opinia zilei | Sub sabia beizadelelor
Urmărește Libertatea in Google Discover
Scandalul de la Deta nu-i un simplu incident. E o ieşire la suprafaţă, încă una, a unui sindrom: comportamentul agresiv al beizadelelor de politicieni şi de demnitari, care, simţindu-se protejate de statutul părinţilor, ajung la manifestări de gangsteri, terorizând o întreagă comunitate şi, văzând că nu păţesc nimic, escaladând până la scene de groază, sângeroase, actele de violenţă. Asta s-a întâmplat cu odraslele primarului din Deta, Petru Roman, devenite şefi de bandă în “oraşul lu’ tăticu’” şi percepând, cu argument sabia şi pistolul, taxe de protecţie. Văzându- se imuni în respectivul sălaş de contrabandişti, după închiderea suspectă a câtorva dosare penale, au ajuns să hăcuiască oamenii în plină zi. Evident, nici victimele n-or fi nişte inocenţi, dar asta-i altă poveste.
Primarul părinte al unor progenituri-rebut a avut o reacţie publică pe care unii s-au grăbit să i-o aplaude: “Dacă au greşit, să suporte ei rigorile legii”. Sigur că da, vor suporta, dar doar dacă nevolnicii poliţişti, procurori şi judecători care i-au exonerat până acum (NUP, SUP, achitare) se vor dezmetici. Blegeala cu care s-au mişcat în cazul agresiunii de duminică nu-i un semn încurajator. Primarul nu trebuie întrebat însă de ce nu şi-a educat băieţii, sunt majori. Ci de ce Deta a ajuns un fief al criminalităţii organizate, iar poliţia locală e surdă, oarbă şi mută, dacă nu şi complice. Mai-marele peste un asemenea oraş nu poate fi lăudat - cum o face Constantin Ostaficiuc, liderul PDL Timiş - ca fiind “un primar foarte bun”, ci trebuie să i se retragă sprijinul politic.
Mai sunt printre rubedeniile celor aflaţi la putere derbedei şi agresori care se simt protejaţi. Ce altceva s-ar fi întâmplat în cazul båiatului senatoarei Plăcintă, eliberat din arest preventiv sub motive fistichii şi pus să-şi facă altă imagine, pe bani europeni, prin promovarea valorilor morale?
Deloc întâmplător, printre protagoniştii scandalurilor şi violenţelor nu prea întâlnim odrasle ale personajelor marcante aflate în Opoziţie. Nu înseamnă că aceştia ar fi niscaiva sfinţi. Înseamnă doar că părinţii lor îi ţin deocamdată în frâu (“îţi rup picioarele dacă- mi faci vreun pocinog acum, când ne luptăm să revenim la putere”). Ceea ce nu se întâmplă când “papa e mare şi tare”. Pentru că puterea perverteşte părinţii şi naşte bei-zadele fără zăbală.
