Controversele pătimaşe care au încins dezbaterile tv imediat ce primarul general al Capitalei a anunţat oficial că se va bate pentru prima funcţie în stat demonstrează că Sorin Oprescu va fi un concurent independent redutabil. Dincolo de atuurile personale - charismă, francheţe - discursul său de luni, poate cu un exces de accente populiste, îi jalonează şi demersurile din campanie. Nu pare a viza atragerea unor votanţi din coloanele partidelor, deşi nu-i exclus să-i vină voturi dintr-un PSD derutat în teritoriu de prestaţia lui Geoană, în ciuda “unităţii de monolit” festiviste, de la recentul congres.
Oprescu a decelat însă un bazin electoral mult mai larg: nehotărâţii şi cei scârbiţi şi exasperaţi de starea de prăbuşire economică şi socială în care a ajuns ţara din cauza tuturor partidelor ce s-au aflat sau se află la cârma ei. Bazin care cuprinde peste jumătate din populaţie. De aici, virulenţa cu care a atacat Oprescu partidele (“găştile politice”) şi infestarea instituţiilor de către acestea.
Simpla negare a partidelor nu e însă suficientă. Resorturile şi formaţiunile politice sunt, totuşi, esenţa democraţiei. Deocamdată, Sorin Oprescu nu a propus şi alternative practice funcţionale, în plan intern. Nu în ultimul rând are de înlăturat ideea că ar fi un “iepure” pentru Traian Băsescu.
P.S.: Încă un act iresponsabil al lui Boc: îşi angajează răspunderea şi pe Legea pensiilor. Scrisă pe genunchi şi fără dezbateri. Prin corelarea punctului de pensie doar cu inflaţia oficială - falsă - şi nu cu evoluţia salariului mediu, pensionarii de rând sunt împinşi în mizerie.