Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a vorbit ieri la prânz despre evoluţia inflaţiei. Cu ştiuta-i voce egală, fără inflexiuni, ca de calculator insensibil, a precizat că, după un puseu la începutul trimestrului I, datorat în bună parte creşterilor preţurilor volatile şi ale celor administrate de stat, ca şi deprecierii monedei naţionale, a urmat o decelerare a inflaţiei. Ceea ce dă speranţa că nu se va depăşi ţinta de 3,5% în acest an. Dar, a adăugat prudent, există incertitudini... Lui Isărescu nu i se poate reproşa că gândeşte şi calculează macrţconomic. Că se raportează la un “coş” în care intră de-a valma şi cele necesare traiului zilnic (produse şi utilităţi al căror preţ a crescut brutal), şi bunuri şi servicii (obiecte de folosinţă îndelungată, vacanţe, maşini, a căror procurare a scăzut drastic, aşa că nu se scumpesc). Şi astfel iese la socoteală o inflaţie temperată.
Populaţia nu trăieşte însă într-o realitate virtuală, realizată pe calculator. Având alt “coş” decât Isărescu, e nevoită să constate că zilnic îi scade puterea de cumpărare. Că zilnic găseşte alte etichete în pieţe, buticuri şi supermarketuri, cu preţuri mereu mai mari. Legumele (din import, că autohtone nu sunt) s-au scumpit în ultimele zile cu 15-20%. Lactatele, produsele de panificaţie, carnea golesc şi ele tot mai nemilos buzunarele. În acest timp, păcălicii din Piaţa Victoriei îi aburesc pe sindicalişti că veniturile nu le scad. Nu le scad teoretic, dar sunt dijmuite prin accizări devansate, prin preţuri administrate în paguba consumatorilor (vezi potlogăriile de la Gaze), prin taxe suplimentare strecurate pe sub uşă, minţindu-se apoi, între altele, că s-a menţinut cota unică de impozitare.
De parcă ar avea vreo importanţă sub ce formă scade puterea de cumpărare. Toate acestea nu afectează, evident, acel segment de privilegiaţi cu 70- 80-150 milioane lunar. Îi dărâmă însă pe bugetarii de rând, dar mai ales pe salariaţii din zona privată – aceea care susţine şi sectorul bugetar şi unde veniturile, de mult îngheţate, sunt dublate de riscul şomajului prin falimentarea firmelor. Fenomen accelerat, pe care Boc & Co îl ignoră.