Pacea sociala si facturile

Mama unei fetite de cinci ani imi spunea indignata ca, ducandu-se la farmacie cu reteta gratuita, i s-a spus ca doua preparate trebuie sa le plateasca, fiind de curand „scoase de pe lista”. Adultii bantuie si ei dupa medicamente compensate, asta in timp ce 8.000 de miliarde de lei din banii contribuabililor la asigurarile de sanatate sunt jonglate de guvern pentru echilibrarea bugetului de stat, in loc sa ajunga in reteaua sanitara, sau, gospodariti in banci serioase, sa produca dobanzi in folosul asiguratilor. La Resita, siderurgistii au iesit iar in strada, reprosand nu numai privatizarea paguboasa a combinatului, ci si esecul actualului executiv in demersurile de redresare a situatiei. Profesorii ameninta cu inghetarea anului scolar, ca replica la o ciudata aritmetica folosita de minister cand li se explica doct ca 400 e egal cu 200. Fierberi si in alte zone sociale din sfera bugetara. Interesant e ca, in acele locuri unde se lucreaza realmente dupa principiile economiei de piata, aceste framantari nu prea apar.
Toate acestea, la scurt timp dupa ce guvernantii au anuntat incheierea unui contract de pace sociala cu liderii a trei centrale sindicale, altele declinand oferta. Ideea e simpla, la indemana. Pacea sociala nu mai poate fi semnata de lideri sindicali care ori nu cunosc realitatile, ori sunt tentati – slava Domnului, exemple exista – de trecerea intr-o barca parlamentara sau ministeriala. „Liderii” care hotarasc efectiv acum sunt pretul carnii, laptelui si factura la intretinerea locuintei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE