În ultima vreme, patronii din industria de panificaţie ies frecvent la rampă, căutând parşiv să pregătească populaţia pentru o scumpire brutală a pâinii. Unele estimări ajung la aberantul 50%. S-a invocat şi încă se invocă faptul că inundaţiile ar fi compromis recolta de grâu, pe care fie că l-au culcat la pământ, fie că boabele au încolţit, fiind bune doar de furaje. Toate afirmaţiile erau încheiate cu o concluzie unică: România va trebui să importe masiv grâu, în condiţiile în care preţul la burse al acestuia a crescut şi creşte. Deci să nu se mire nimeni că jimbla va exploda.
N-am crezut şi nu cred în aceste declaraţii. Nu sunt credibile nici estimările cantitative, nici cele calitative şi, ca atare, nici justificările pentru creşterea ameţitoare a preţului pâinii. Recoltatul grâului s-a încheiat. Sunt mult peste 5 milioane de tone. Inundaţiile n-au afectat, totuşi, zonele cu mari suprafeţe cultivate cu grâu. Necesarul pentru panificaţie abia de trece de 3 milioane de tone. Ar rămâne, deci, destul grâu bun pentru brutării. Cu o condiţie: analizele calitative care se fac în prezent să nu ridice angrosiştilor şi importatorilor mingea la fileu.
Scăparea lucrurilor de sub control ar duce la înfometarea şi mai cruntă a celor săraci, pentru care supravieţuirea înseamnă pâine şi o zeamă lungă. Nu mă aştept la nimic bun de la abulicul ministru al agriculturii. Dar, în asemenea situaţii, orice guvern ia măsuri hotărâte pentru protejarea popuulaţiei. Inclusiv prin protecţionism vamal, prin descurajarea importurilor scumpe şi, deopotrivă, prin temperarea lăcomiei exportatorilor dispuşi să scoată din ţară şi ultimul bob panificabil. Este capabil Cabinetul Boc să ia de pe acum - şi nu să aştepte iarna, când silozurile se vor fi golit -, să intervină prin măsuri care să aibă în vedere nu servirea marilor afacerişti agenţi de bursă, ci colţul de pâine de pe masa nevoiaşilor?