Palatele, in razboi deschis

Iubirea dintre PNL si PD si, implicit, dintre Basescu si Tariceanu, a durat doar o jumatate de an. Din vara anului 2005, cei mai importanti demnitari ai statului sunt angrenati intr-un razboi fara menajamente. In spatele asa-zisei relatii institutionale dintre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu se ascund frustrari, interese economice si imperative comunitare, care ii obliga pe cei doi sa nu determine o criza politica de proportii.

5 ianuarie 2005. La nici o luna de la instalare si dupa formarea Guvernului, presedintele Traian Basescu lanseaza tema alegerilor anticipate, intr-un interviu acordat cotidianului “Adevarul”. In principiu, noile alegeri ar fi determinat o majoritate solida in Parlament si ar fi scapat Guvernul de “solutia imorala PUR”.

8 iulie 2005. Agatandu-se de faptul ca legile reformei in justitie au fost respinse de Curtea Constitutionala, premierul ii anunta pe membrii cabinetului ca Executivul trebuie sa isi incheie misiunea, urmand demararea procedurilor pentru alegerile anticipate.

19 iulie 2005. Dupa mai multe declaratii contradictorii si ezitante, Calin Popescu Tariceanu anunta ca se razgandeste definitiv. Nu mai demisioneaza, pentru ca sunt inundatii. Momentul a parafat, practic, inceputul razboiului dintre premier si presedinte.

2 august 2005. Presedintele lanseaza primul atac la adresa cabinetului condus de Calin Popescu Tariceanu. In opinia sa, ministrii au cedat influentei grupurilor de interese din mafia petrolului si energiei. Basescu dezvaluie faptul ca Tariceanu a renuntat la demisia sa in urma unei consilieri cu Dinu Patriciu, Sorin Rosca Stanescu si Peter Imre. Basescu ii cere premierului sa aleaga intre colaborarea cu seful statului si grupurile de interese.

28 octombrie 2005. Premierul Tariceanu primeste o lovitura neasteptata de la Cotroceni: fosta sefa a Cancelariei prezidentiale, Elena Udrea, declara public ca seful Guvernului l-a sunat pe procurorul general pentru a interveni in favoarea prietenului sau, Dinu Patriciu, care fusese arestat. “Gest incorect”, a punctat oficial Traian Basescu.

6 martie 2006. O ironie spusa printre dinti de seful statului  – “Ce-i Caline, ai uitat ce am discutat in CSAT, ai probleme cu memoria?” – defineste un alt conflict intre Tariceanu si Basescu, de aceasta data pe tema strategiei de securitate nationala si implicit a controlului serviciilor secrete.

30 martie 2006. Presedintele refuza sa-l numeasca pe secretarul de stat liberal Victor Paul Dobre, propus de Tariceanu pentru functia de ministru al relatiei cu Parlamentul. Traian Basescu   s-a aratat nemultumit de faptul ca liberalii nu l-au consultat atunci cand l-au nominalizat pe Dobre.

5 aprilie 2006. “Regret sincer ca l-am numit pe Tariceanu premier”. Astfel clarifica seful statului relatia cu premierul, parafand, practic, divortul dintre cele doua Palate. El a dat de inteles ca nici “relatia institutionala” dintre premier si presedinte nu va mai dura mult, ci va fi spulberata imediat dupa ce vom avea certitudinea integrarii in Uniunea Europeana.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE