O bijuterie a Bucureștiului se luptă cu timpul, în timp ce restaurarea bate pasul pe loc

Pe Calea Victoriei, între clădirile care încă mai păstrează ceva din eleganța Bucureștiului de altădată, Palatul Cantacuzino pare astăzi mai degrabă un pacient rănit decât un monument.

Fațada încă impresionează de la distanță, dar, privit de aproape, palatul își arată rănile: tencuială căzută, cărămizi expuse, ornamente roase de timp, ferestre ascunse în spatele unor placaje și elemente care par să fie ținute laolaltă mai degrabă de măsuri provizorii decât de o restaurare în plină desfășurare.

Interiorul este închis publicului de mai bine de cinci ani

Este clădirea pe care bucureștenii o cunosc drept Palatul Cantacuzino, Casa cu Lei sau Muzeul Național „George Enescu”.

Unul dintre cele mai spectaculoase palate ale Capitalei. Și, totodată, unul dintre cele mai vizibile exemple ale felului în care o restaurare a patrimoniului poate rămâne suspendată ani întregi între proiecte, licitații, contestații și insolvențe.

Interiorul este închis publicului de mai bine de cinci ani. În vara lui 2026, vizitatorii pot intra doar în curtea palatului.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 45

Muzeul a ales să nu dispară complet din viața orașului și a lansat programul „Enescu și orașul”. Un slogan care sună aproape ca o promisiune: „Un palat se restaurează. Un muzeu nu se oprește niciodată”.

Curtea este deschisă gratuit, iar până la începutul lunii octombrie găzduiește recitaluri, proiecții, expoziții, ateliere și întâlniri culturale.

Dar, înainte să înceapă muzica, primul lucru pe care îl observi este tăcerea.

În curte, treptele poartă și ele urmele timpului

La intrare, porțile vechi de fier nu mai au siguranța pe care o sugerau cândva. Sunt sprijinite și susținute cu elemente provizorii. Dincolo de ele, clădirea pare încremenită.

O parte dintre ferestre sunt ascunse în spatele unor placaje. Tencuiala exterioară s-a desprins în numeroase locuri, iar pe alocuri, cărămida a rămas la vedere.

Ornamentele și decorațiunile care au făcut din Palatul Cantacuzino una dintre clădirile emblematice ale Bucureștiului sunt vizibil afectate de trecerea timpului. Unele par mâncate de ani și de intemperii, iar bucăți din decorația exterioară încep să se desprindă.

Și mai sunt urmele unor intervenții moderne care, privite astăzi, par greu de împăcat cu arhitectura monumentului.

Aparate de aer condiționat montate pe pereții istorici, cabluri și panouri electrice apar acolo unde nu trebuie.

În curte, treptele poartă și ele urmele timpului: sunt crăpate, deteriorate, unele atât de fragile, încât par să cedeze la o atingere mai hotărâtă.

Coloane masive sunt susținute cu bucăți mari de lemn, iar anumite zone sunt securizate pentru ca elemente de beton sau fragmente desprinse să nu ajungă peste vizitatori.

Palatul Cantacuzino, special pentru „Nababul”

Palatul Cantacuzino a fost ridicat pentru Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost președinte al Consiliului de Miniștri și unul dintre cei mai bogați oameni ai României, poreclit „Nababul”.

Construcția a fost realizată după planurile arhitectului Ion D. Berindey, în stil Beaux-Arts, cu influențe franceze și o ornamentație impresionantă. Documentele de arhivă indică recepția provizorie în 1902 și recepția definitivă în 1906.

Inaugurarea oficială din 29 ianuarie 1906 a fost un eveniment pentru lumea bună a Bucureștiului. Cronicarii vremii descriau un imobil cu fațadă în stil Ludovic al XIV-lea, plafoane pictate de artiști precum Gheorghe Petrașcu, Vermont, Voinescu și Mirea.

Bronzuri și statuete realizate de sculptorul Frederic Storck, lemn sculptat și fier forjat.

Palatul avea chiar și o instalație de încălzire centrală prin calorifere cu vapori sub presiune și 600 de lămpi incandescente. Pentru epoca sa, un spectacol de bogăție și tehnologie.

Comori istorice ascunse în spatele ușilor închise

Ziarul Conservatorul scria în 1906 despre „o podoabă a Capitalei” și despre frumusețile și bogățiile pe care palatul le ascundea de ochii trecătorilor.

Jurnaliștii vremii considerau că numai o revistă specială ar putea descrie cu fidelitate comorile de artă adunate aici.

Astăzi, paradoxul este că acele comori sunt, pentru publicul obișnuit, ascunse în spatele ușilor închise.

Dar în istorie, palatul nu a fost important doar pentru arhitectură.

La 10 august 1913, aici s-a semnat Pacea de la București, documentul care a pus capăt celui de-Al Doilea Război Balcanic și prin care România a obținut Cadrilaterul.

După moartea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, clădirea a revenit fiului său, Mihai, care a murit în 1929. Palatul a ajuns apoi la soția acestuia, Maruca Cantacuzino. În decembrie 1939, aceasta s-a căsătorit cu George Enescu.

Investițiile oprite și noua presiune pusă de Guvern

După moartea lui Enescu, în 1955, Maruca a lăsat prin testament ca palatul să găzduiască un muzeu dedicat artistului. În 1956 a fost înființat Muzeul Național „George Enescu”.

Astăzi, muzeul continuă să existe, dar nu mai poate oferi publicului ceea ce ar trebui să fie experiența sa principală: întâlnirea cu patrimoniul lui Enescu în interiorul palatului.

Problemele actuale nu sunt noi. În iunie 2021, statul român a semnat contractul pentru consolidarea, restaurarea și amenajarea Palatului Cantacuzino, a Casei Memoriale și a anexei.

Valoarea contractului era de 5,5 milioane de euro fără TVA, iar durata prevăzută era de 24 de luni. Lucrările au început în noiembrie 2021.

Numai că proiectul nu a ajuns la final.

Au fost executate aproximativ 25% dintre lucrările prevăzute inițial, iar contractul nu a mai fost prelungit după 2024, după intrarea în insolvență a antreprenorului.

În locul unui șantier care să avanseze, palatul a rămas cu lucrări neterminate și cu o restaurare care a intrat într-un nou circuit administrativ.

În decembrie 2025, Ministerul Culturii a lansat procedura pentru proiectarea și executarea restului lucrărilor. În 11 iunie 2026, comisia de evaluare a desemnat câștigătoare oferta asocierii Aedificia Carpați – Profesional Construct Proiectare – Remon Proiect, în valoare de 10.480.629,97 euro fără TVA.

Guvernul a aprobat apoi, în iunie, măsurile pentru asigurarea resurselor financiare necesare continuării investiției.

Contractul pentru continuarea lucrărilor a fost semnat la 22 iunie 2026. Durata anunțată este de 42 de luni: șase luni pentru proiectare și 36 de luni pentru execuție.

Casa lui George Enescu e și abandonată

Pe șantier nu se vede activitatea unui loc în plină transformare. Nu se aud utilaje, nu se văd muncitori lucrând la fațadă, nu există senzația că restaurarea a intrat deja într-o nouă etapă vizibilă pentru trecător.

Palatul continuă să aștepte. În august au avut loc deja mai multe ediții ale evenimentului „Weekend la Palat”, cu muzică, film, arte vizuale și expoziții dedicate lui George Enescu și patrimoniului muzical.

Într-o parte a curții se vorbește despre muzică și cultură. Se pregătește un recital. Oamenii stau la o cafea. Vizitatorii privesc fotografii cu Enescu.

În spatele palatului se află Casa Memorială în care au locuit George Enescu și Maruca Cantacuzino.

Și aceasta este închisă. Mai mult decât atât, casa a fost golită de obiectele muzeale și se află, la rândul ei, într-o stare care ridică semne de întrebare privind conservarea sa.

Dincolo de gard, Bucureștiul merge mai departe. Mașinile trec pe Calea Victoriei, oamenii se grăbesc, turiștii fotografiază clădirile istorice.

Palatul Cantacuzino rămâne pe loc.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro