Parvoviroza canina (II)

Asa cum am prezentat in numarul trecut, parvoviroza este o gastroenterita hemoragica virala.

Diagnosticul bolii se stabileste fie in baza semnelor clinice, suspectandu-se la puii cu varsta cuprinsa intre 5 saptamani si 6 luni, care prezinta voma, diaree si febra, fie prin diagnostic de laborator, de certitudine, prin identificarea virusului parvo.

Examenul virusologic se poate face fie prin folosirea kiturilor de diagnostic rapid, fie prin efectuarea testului ELISA. Tratamentul in general este simptomatic (antivomitive, antidiareice), insotit de o terapie intensiva pentru combaterea deshidratarii puternice, prin administrarea  fluidoterapiei pe cale intravenoasa. Zilele a treia si a patra de boala sunt zilele critice, ulterior sansele de vindecare crescand vizibil.

Prevenirea bolii se face prin limitarea expunerii la virus a animalelor, dezinfectia in locurile cu risc de infectare crescut, dar cea mai importanta este profilaxia specifica, prin vaccinare, imediat dupa intarcarea puilor, cu rapel doua saptamani si ulterior anual.

Pentru ca profilaxia antivirala, in cazul parvovirozei dar si a altor boli virale, sa fie urmata de un raspuns imunologic eficient, ea trebuie precedata de o profilaxie antiparazitara, administrata dupa o schema recomandata de medicul veterinar curant al animalului.

Liviu Harbuz,
DVM Ph. D

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE