Pastorala Patriarhului Teoctist

Iubiti fii in Domnul Hristos, Cel ce a treia zi a inviat din morti. In acest imn de biruinta a vietii asupra mortii, de eliberare pentru totdeauna a omului de moarte, se cuprinde intreaga invatatura a celei mai mari sarbatori crestine. Este imnul bucuriei celei de negrait ca Hristos din moarte la viata ne-a scos pe noi din intuneric la lumina si din robia pacatului si a mortii la libertate ne-a trecut, deschizandu-ne „calea cea noua si vie” a Imparatiei Sale. Desi acest imn al „Pastilor celor de taina, noi si sfinte”, cum canta Biserica in aceste zile pline de lumina cea neinserata, il auzim si il cantam de aproape doua mii de ani, acesta cu nimic nu si-a imputinat izvorul bucuriei, ci dimpotriva, el improspateaza zborul nostru sufletesc spre dobandirea vechii vrednicii a nemuririi noastre, asa cum am fost ziditi de mana lui Dumnezeu (…)
Dupa cuviinta, asadar, sa laudam si noi Pastile cele vesnice, cu toti cei ce s-au facut partasi vesniciei lor, cu sfintii „biruitori ai fiarei” (Apoc. 15, 2), adevarate alaute ale Duhului Sfant, ca si martirii cei din neamul nostru pentru Hristos, Care cu harul Sau ne-a calauzit secole de-a randul in lumina Lui si ne-a invrednicit ca si la acest inceput de secol si mileniu sa-I fim recunoscatori, ca din moarte la viata ne-a trecut pe noi. Domnul a sfaramat incuietorile cele vesnice ale mortii, Domnul ne povatuieste cu puterea Sa, Domnul este taria si marirea noastra, ca mana Lui cea dreapta – Cuvantul si intelepciunea lui Dumnezeu – Si-a aratat puterea, zdrobind trufia vrajmasului. (…)
Libertatea, ca dar nepretuit oferit omului creat dupa chipul lui Dumnezeu, consta in posibilitatea de a gandi si actiona conform vointei lui Dumnezeu, devenita proprie si persoanei umane, si constituie un factor determinant in alegerea a ceea ce poate fi cu adevarat de folos vietii, acceptarea sistemului de valori la care ne raportam existenta si dreapta formulare a sensului sau ratiunii de a trai. Numai prin invierea lui Hristos Dumnezeu, libertatea noastra a trecut din moarte la viata, fiind izbavita prin puterea Sfintei Cruci din starea de nehotarare, ambiguitate si inselaciune provocata de pacat si de patimi.(…)
De aceea, Cel de-oameni-iubitor a cautat indreptarea noastra, si pentru noi cu trupul patimire a rabdat, patimile noastre cele trupesti si sufletesti tamaduindu-le prin inaltarea Sa de bunavoie pe Cruce; El – Cel ce S-a pogorat din cer – zapisul lui Adam pentru pacatul cel de demult l-a sters, a pironit faradelegile noastre pe Cruce si cu lemnul ei, mai luminat decat focul si mai arzator decat vapaia, a ars pacatele celor ce patimeau dintru inceput. (…)
Prin invierea Domnului, ne-a rasarit lumina lina a stralucirii sfintei slave, pe care El, adevaratul „Soare al dreptatii” (Maleahi 4, 2), a dus-o celor aflati in intunericul cel mai de jos. Din lumina cea pururea fiitoare, lumina Adevarului, Evanghelia Sa lumineaza si patrunde in fiinta umana; cel care se inchide in fata acestei lumini si se socoteste suficient siesi, stapan in chip absolut pe soarta sa si chiar a creatiei, de care poate dispune dupa bunul sau plac, isi pregateste astfel cu neostoita sete autodistrugerea, prin pervertirea si intrebuintarea gresita a libertatii. In iadul acestui haos, omul lipsit de lumina Evangheliei lui Hristos se zbate neputincios, fiind prada deceptiilor amare, dezechilibrelor interioare, dezbinarii launtrice si tristei prabusiri in tot felul de jalnice inrobiri, cu consecinte de multe ori catastrofale pe planul vietii familiale, sociale si, in general, umane. Numai indreptarea privirilor sufletului spre lumina invierii lui Hristos ne ajuta sa evitam primejdia ratacirilor haotice prin intunericul iluziilor produse de falsa si inselatoarea libertate, exprimata sub presiunea secularizarii sau furisata prin tufisurile tendintelor de normalizare a anormalului, uneori cu intentia de legiferare a unor aberatii, cu riscul nimicirii familiei.
Cu aceste parintesti ganduri ma adresez acum dumneavoastra, spre a va face urari de tot binele cel de suflet ziditor, rugand cu smerenie pe Domnul Iisus Hristos, Cel a treia zi inviat din morti, sa reverse in sufletele si familiile dumneavoastra bucuria, pacea, bunatatea, facerea de bine, curatia, care sunt „roada Duhului Sfant” (Gal. 5, 22), punandu-va la inima cuvantul Sfantului Apostol Pavel, „Iar daca Duhul Celui ce L-a inviat pe Iisus din morti locuieste in voi, Cel ce L-a inviat pe Hristos Iisus din morti va face vii si trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Sau care locuieste in voi” (Rom. 8, 11).
Imbratisandu-va cu parinteasca dragoste si pretuire, va vestesc cu bucurie:
HRISTOS A INVIAT!

Al vostru parinte duhovnicesc pururea catre Prea Sfanta si de-viata-facatoarea Treime rugator,
Teoctist

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE