Paznicul a fost atacat cu ciocanul de snitele

Jafuri au mai fost. De fiecare data au fost vizate masini blindate sau case de schimb valutar. Dar o farmacie nu a fost atacata niciodata. Pana duminica seara. Atunci, Marius Petre Rosmarin a jefuit farmacia „Sensi Blu”, din Drumul Taberei 96. Dupa ce i-a crapat capul cu un ciocan paznicului de noapte, fostul angajat al firmei a disparut cu 50 de milioane de lei.
Cu doar cateva minute inainte de ora 22.00, la usa farmaciei „Sensi Blu”, din cartierul Drumul Taberei, a batut Marius Rosmarin. Cu o mana tinuta sub geaca murdara de noroi, el i-a cerut lui Ioan Belei, paznicul de noapte, sa deschida. Avea, chipurile, nevoie de ajutor. Voia sa se spele si sa isi bandajeze mana ranita. Cu gesturi normale, barbatul, fost militar la o unitate de aviatie, i-a deschis si l-a intrebat de sanatate. Se cunosteau. Fusesera, chiar daca pentru doar o luna, colegi de serviciu. Apoi, fara sa banuiasca ce ganduri criminale incoltisera in mintea lui Marius, omul l-a condus, printre clienti, pana la baie, in spatele farmaciei. Mergea in fata lui. Acolo, pe un hol ingust, fostul paznic al farmaciei de la numarul 96, din Drumul Taberei, avea sa se dezlantuie. Mana tinuta sub haina era, de fapt, inarmata cu un ciocan de batut carne. De doua ori l-a lovit in cap pe Ioan. Chiar daca loviturile i-au crapat capul, acesta a mai avut puterea sa se lupte cu atacatorul. Ioan Belei era in drum spre spital, iar politia fusese deja alertata. Insa Marius Rosmarin fugise fara ca cineva sa il poata opri. A luat cu el si cele 50 de milioane de lei gasite in dulapul Doinei Stanciu, diriginta farmaciei.
Belei e acum unul dintre pacientii Spitalului „Municipal”. „Mi-a spus ca a cazut pe gheata si ca vrea sa se spele si sa isi bandajeze mana ranita. Cand am ajuns in dreptul baii, m-a lovit puternic in cap de doua ori. M-am intors si am vazut ciocanul plin de sange. „Te omor”, atat mi-a zis. A vrut sa ma loveasca si in fata. Nu stiu cum am reusit sa scap. Dumnezeu mi-a facut de ziua mea un cadou cu totul special: viata”, ne-a povestit victima.
Biletul de adio, lasat de agresor mamei sale.
„Draga mama, in primul rand vreau sa-ti spun ca te iubesc din tot sufletul si nu cred ca exista multe femei ca tine in lume. Tu si cu Roxana sunteti singurele fiinte la care ma podidesc lacrimile atunci cand ma gandesc la voi pentru ca va iubesc sincer, curat si fara limite. Scriu aceste randuri intr-un moment de liniste pentru ca nu vreau sa fie prea lacrimogene si prea iubitoare, precum o declaratie de dragoste.
Nu am cum sa uit tot ce ai facut pentru mine, de cand m-ai nascut, cat de mult m-ai ajutat (si atunci cand nu meritam asta), nu am cum sa nu recunosc faptul ca ti-ai sacrificat intreaga viata pentru mine. Nu pot sa-ti enumerez nici macar cateva exemple pentru ca au fost prea multe.
Daca stau si ma mai gandesc si la faptul ca ai avut atatea greutati in viata, ca nu ai avut parte de fericire, ca ai muncit o viata intreaga, ca o sclava, si ca mai muncesti atat de mult si acum iar eu nu ti-am adus nici o satisfactie de la varsta de 18 ani nici la scoala (n-am luat la facultate), nici familial (sunt despartit), nici material (nu te-am ajutat cu bani), nici in relatia mea cu tine (certandu-ne si jignindu-te, iar pe deasupra, mai eram si un pic bolnav… si ce boli), am ajuns la concluzia ca e mai bine sa ma omor pentru ca nici pe viitor nu stiu ce satisfactii ti-as mai putea aduce.
Am fost un ratat si „valorez” mai mult mort decat viu. Viu daca as fi, mai tarziu, tie si lui Roxi probabil va va fi rusine cu mine, si material puteti beneficia de vanzarea casei, sa-ti asiguri batranetea intr-o garsoniera pe care s-o mosteneasca ea. Pe scurt, mai bine fara mine!
N-o sa mai platesti lumina si intretinerea. Ma simt ca un handicapat care nu se poate ajuta nici pe el, nici pe tine sau Roxana. Fata va creste cum am crescut eu, poate mai bine, ca are 3 bunici si o mama. N-am fost demn de ajutorul pe care mi l-ai dat toata viata (ar fi trebuit sa-ti ridic o statuie).
Nu sunt nebun! Sunt realist! Un sfat de la fiul tau mort: TACI! Nu mai fi asa rea de gura! Asculta macar acum! Pa!
Imi pare rau de banii pentru inmormantare.
Ultima dorinta: Nu-mi face pomeni multe si costisitoare. Nu-mi plac. Doar din an in an. Petre Marius Rosmarin.

Urmărește-ne pe Google News