Katharina Müller, o elvețiancă de 76 de ani stabilită în Australia din 1980, se confruntă cu o situație surprinzătoare în timpul unei vizite recente în Elveția. Autoritățile din cantonul Zürich i-au cerut să renunțe oficial la permisul de conducere elvețian, deși acesta a fost pierdut de zeci de ani, și să plătească o taxă de 200 de franci, relatează Blick, parte a grupului Ringier.
Cuprins:
Pensionara, care locuiește în orașul australian Perth de peste patru decenii, a fost oprită pe aeroportul Kloten, unde i s-a cerut să prezinte permisul elvețian de conducere. „Am ajuns complet nepregătită la controlul pașapoartelor. Primul lucru pe care m-a întrebat agentul a fost despre permisul meu. Nu aveam absolut nicio idee despre ce vorbea”, povestește Müller.
Ultima dată când a condus o mașină în Elveția a fost acum 40 de ani. După mai multe întrebări și verificări, un agent a condus-o într-o zonă separată, dar nici acesta nu știa exact despre ce este vorba. „Până la urmă, mi s-a explicat că, în 1980, când am părăsit Elveția, nu mi-am declarat corect plecarea. Mi s-a părut ciudat, deoarece toate celelalte autorități elvețiene știau adresa mea actuală”, spune ea.
După ce și-a comunicat adresa din Australia, Müller a primit un document de patru pagini de la Autoritatea pentru Circulație Rutieră din Zürich. În acesta, se preciza că permisul său urma să fie retras pentru că nu a prezentat un raport medical obligatoriu pentru șoferii de peste 75 de ani. „În Australia, regula aceasta se aplică abia după 80 de ani”, explică ea.
Mai mult, Müller ar fi trebuit să returneze permisul în Elveția, însă acest lucru este imposibil, deoarece l-a pierdut cu zeci de ani în urmă. „Pentru a nu-mi pierde permisul australian, trebuie acum să renunț oficial la cel elvețian și să plătesc 200 de franci. Este absurd!”, afirmă ea.
Pensionara refuză să achite taxa impusă, considerând că greșeala aparține autorităților. „Doar pentru că cei de la Autoritatea pentru Circulație Rutieră au făcut un haos și nu mi-au găsit adresa, cu siguranță nu voi plăti niciun franc. Nu este vorba despre bani, ci despre principiu. Chiar dacă ar fi doar 50 de franci, tot aș refuza”, declară Müller.
Katharina consideră că întreaga situație este rezultatul unei birocrații rigide. „Am impresia că pur și simplu fac totul după același tipar. Totul este în calculator, apeși un buton și scrisoarea este trimisă. Nimeni nu se întreabă: Ce s-a întâmplat, de fapt, aici?”, spune ea.
Într-un răspuns general oferit publicației Blick, Autoritatea pentru Circulație Rutieră din Zürich a explicat că trimite corespondența la ultima adresă cunoscută și, dacă aceasta nu este validă, poate solicita poliției să localizeze persoana. Se pare că aceasta a fost procedura aplicată și în cazul lui Müller.
În ciuda situației absurde, Müller nu lasă incidentul să-i strice vizita în țara natală. „Nu are rost să te enervezi din cauza unor asemenea lucruri, ci trebuie să te bucuri de viață. Dar atunci când birocrația o ia razna, trebuie să te aperi”, concluzionează ea, cu umorul care o caracterizează.
gabiprossi 05.10.2026, 18:10
De unde rezulta ca e plina lumea de tampiti, nu doar Romania!?!