Pentru toţi cei care au fost copii cândva… şi încă sunt

Cei care am prins anii de dinainte de Revoluţie aşteptam cu sufletul la gură sfârşitul săptămânii. Sâmbătă, indiferent de conjunctură, ne lipeam de televizorul alb-negru pentru „Gala desenului animat”, în timp ce duminică dimineaţa ne adunam nerăbdători şi curioşi în faţa micului ecran şi cântam la unison cu genericul: „Celor mari, celor mici, / Ne e drag tuturor/ În lumea copiilor”. Era emisiunea dedicată nouă.

Lucrurile erau mai simple, inocenţa parcă avea altă culoare, altă semnificaţie. Erau fără griji, cu toate că în jurul nostru erau cozi la pâine, lapte şi mezeluri. Zâmbeam parcă mai frumos chiar dacă mâncam portocale numai de Crăciun, aşteptam zile întregi pentru ca bananele, cumpărate cu chiu cu vai, să se coacă pe şifonier. Desenele animate durau numai 10 minute dar parcă ar fi ţinut o oră întreagă. Şi erau altfel. Debordau de inocenţă. Personajele erau simple, vesele, creionate stângaci dar parcă atât de reale. Nu instigau la violenţă, nu vânau monştri şi nu erau îmbrăcate în haine sofisticate. Erau copii precum noi, cei care le urmăream cu ochii mari şi uimiţi. Cine nu şi-o aminteşte cu drag pe Mihaela, fetiţa blondă, cu codiţe?

Şi uneori ne simţeam tare şmecheri. Atunci când mutam repede pe canalul sârbesc şi ţipam cât ne ţineau plămânii: „ţârtani!” (n.r. – desene animate). Da, începeau desenele animate sârbeşti. Îi mai ştiţi pe Lolek şi Bolek?

Recomandări

Volodimir Zelenski nu se mai duce în Arabia Saudită și critică întâlnirea ruso-americană de la Riad: „Să nu negocieze pe la spatele nostru”

Sau emisiunea „Leka noşt deţa” de pe Kanal 1? Şi ce dacă nu înţelegeam două cuvinte? Poate personajele de care ne era drag nu scoteau nici două cuvinte, dar erau tare amuzante şi ne erau atât de simpatice.

Pentru toţi copiii de acum şi cei de atunci 1 iunie e, poate, una dintre cele mai frumoase sărbători de suflet. La mulţi ani!

Urmărește-ne pe Google News