Pericolul de la Cernobîl va dăinui 1.000.000 de ani!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
26 aprilie 1986, ora 1.23. O explozie a rupt liniştea nopţii la centrala nucleară de la Cernobil. A urmat dezastrul. Ieri s-au implinit 24 de ani de la cel mai mare accident nuclear din istorie, ale cărui efecte se vor resimţi mult timp de acum inainte.
Imediat după catastrofa de la Cernobîl, autorităţile sovietice au acoperit reactorul care a explodat la unitatea nucleară cu un strat de beton, ca un sarcofag. Rostul lui era să oprească răspândirea celor 190 de tone de combustibil nuclear rămas în incinta clădirii distruse.
În 1997, Uniunea Europeană a intrat în alertă din cauza fisurilor care au apărut în pereţii de beton ai sarcofagului. Deşi s-au alocat fonduri importante pentru construirea unui clopot special, din sticlă şi ceramică, care să oprească propagarea radiaţiilor în mediu, lucrările încă nu au început, sporind incertitudinea şi teama într-o nouă experienţă dramatică.
Trebuie reparat până în anul 2013
“Studiile au arătat că în cazul radiaţiilor înalt active, cum sunt cele de la Cernobîl, care vor dăinui aproximativ un milion de ani, compozitul din ceramică şi sticlă este cel mai bun. Conform graficelor oficiale, pentru securitatea zonei, această construcţie trebuie să fie gata până în 2013, cel mai târziu. Nu ştiu dacă se va putea respecta acest termen”, ne-a spus doctorul Mitică Drăguşin, director de securitate nucleară al Institutului de Fizică Nucleară de la Măgurele.
Clopotul de sticlă va avea 150 m
Clopotul ar trebui să aibă un diametru de 260 de metri şi o înălţime de 150 de metri. Ce se poate întâmpla dacă nu va fi realizat la timp? “Apa ploilor se va infiltra în interiorul incintei, va spăla materialul radioactiv şi îl va purta în pânza freatică. De aici va ajunge în apele curgătoare, care vor transporta o parte în mare, iar o altă parte se va evapora, se va transforma în nori, iar ploaia va răspândi radiaţiile pe zone din ce în ce mai extinse”, ne-a spus fizicianul Gabriel Pascu, fost şef al echipei de mediu de la centrala nucleară de la Cernavodă.
7 milioane de oameni, expuşi norului radioactiv
Accidentul nuclear a avut loc în noapte dintre 25 şi 26 aprilie 1986, la ora 1.23, când o explozie a distrus reactorul 4 al centralei atomţlectrice de la Cernobîl, din actuala Ucraină, atunci aparţinând Uniunii Sovietice. Temperatura produsă a fost uriaşă, topind miezul reactorului şi distrugând scutul de protecţie al clădirii. Norul radioactiv a acoperit aproape toată Uniunea Sovietică, extinzân- du-se apoi deasupra Europei.
La vremea respectivă, autorităţile sovietice au decis evacuarea a peste 300.000 de persoane din zona calamitată, dar drama oamenilor era de-abia la început. Se estimează că 7 milioane de persoane, dintre care jumătate copii, au fost expuse norului radioactiv. Cea mai dramatică consecinţă a contaminării este cancerul de tiroidă la copii, cauzat de iodul radioactiv. Până în anul 2002 s-au înregistrat peste 4.000 de cazuri de cancer de tiroidă, dintre care 1.800 fiind în legătură directă cu explozia de la Cernobîl.
Solul din estul României este afectat
Societatea Română de Radioprotecţie a publicat un studiu conform căruia în urma exploziei nucleare din Ucraina radioactivitatea din ţara noastră are valori foarte mari în solul şi în plantele din nordul Moldovei, din judeţele Mureş şi Tulcea.
Până în 2050, vom avea la noi în ţară reactor ecologic
Omenirea se pregăteşte să treacă la noile tipuri de reactoare nucleare de fuziune, e
cologice, care nu sunt periculoase. Primul reactor de fuziune nucleară din lume se află în construcţie, în Franţa. La proiect participă, pe lângă francezi, Germania, Italia şi România - noi, prin Institutul Naţional de Cercetare în domeniul Criogeniei şi Izotopilor din Râmnicu Vâlcea (ICSI).
Spre deosebire de reactoarele atomice de fisiune, adică de desfacere a nucleului atomic, aşa cum sunt toate cele în funcţiune în acest moment, reactorul de fuziune, adică de contopire a nucleelor, este ecologic, în sensul că nu lucrează cu material radioactiv. “Acest reactor va fi gata în anul 2025, urmând ca până în 2050 să construim unul pe teritoriul României”, ne-a declarat Ioan Ştefănescu (foto), directorul ICSI.
Handbal chiar în mijlocul radiaţiilor
Numărul de ieri al ziarului ProSport a găzduit mărturia cutremurătoare a Marianei Târcă, fostă mare handbalistă a României, legată de Cernobîl.
Ajunsă antrenoare la Rulmentul Braşov, Mariana Târcă (48 de ani) a rememorat momentele trăite la o tensiune incredibilă în apropierea Cernobîlului, situat la circa 100 de kilometri de Kiev, acolo unde Ştiinţa Bacău se duela cu echipa locală Spartak în finala Cupei Campionilor Europeni la handbal feminin. Pregătite de Alexandru Mengoni şi Costel Petrea, moldovencele n-au uitat deplasarea din URSS de acum 24 de ani.
“În acea zi, am văzut că nu era nici o persoană pe străzi în Kiev şi am realizat că ceva e în neregulă, dar nimeni nu ne-a anunţat despre explozie. Abia când am văzut că meciul e condus de o brigadă de arbitri din Uniunea Sovietică am început să ne punem semne de întrebare. Când am ajuns în România, am fost băgate în carantină”, a declarat Mariana Târcă în ProSport.
