Zeci de semnale misterioase au fost detectate în spațiu. Astronomii folosesc o tehnologie nouă pentru a le descrifra
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O echipă de cercetători australieni a descoperit peste 20 de semnale misterioase venite din spațiu, folosind o tehnologie nouă.
Aceste semnale sunt cunoscute sub numele de explozii radio rapide și sunt ca niște „fulgere” de unde radio care vin din alte galaxii. Nimeni nu știe exact ce le provoacă, dar astronomii speră să afle mai multe cu ajutorul noii tehnologii, scrie ABC News.
O tehnologie care ajută la descoperiri noi
Noua tehnologie dezvoltată de CSIRO se numește CRACO și este folosită împreună cu un radiotelescop mare din Australia, numit ASKAP. Aceasta poate analiza cerul mult mai repede decât metodele vechi.
„Ne-am concentrat pe găsirea acestor explozii radio misterioase, iar noua tehnologie ne-a ajutat să descoperim mai multe decât ne așteptam”, a spus dr. Andy Wang, unul dintre cercetători.
Inițial, echipa a descoperit doar câteva semnale, dar cu CRACO au fost identificate peste 20. Cercetătorii cred că în viitor vor putea detecta de 10 ori mai multe astfel de semnale.
Cum funcționează CRACO?
CRACO folosește un sistem foarte puternic de calculatoare care poate analiza 100 de miliarde de pixeli pe secundă.
„Este ca și cum ai căuta o monedă mică pe o plajă uriașă, dar foarte repede”, a explicat dr. Keith Bannister, unul dintre oamenii de știință care au lucrat la această tehnologie.
Cu această nouă descoperire, oamenii de știință speră că, dacă află exact din ce galaxii vin aceste semnale, vor putea înțelege mai bine cum funcționează universul.
„Dacă știm de unde vin, putem afla ce le provoacă și ce ne pot spune despre spațiu”, a spus dr. Laura Driessen, expert în astronomie.
Descoperirile făcute cu ajutorul CRACO ar putea ajuta cercetătorii să afle mai multe despre cum s-a format universul și ce alte fenomene misterioase mai există în cosmos.
Sistemul CRACO a fost dezvoltat după o colaborare între CSIRO și cercetători australieni și internaționali și a fost finanțat parțial printr-un grant al Consiliului Australian de Cercetare.
