PNL – Căutarea busolei

Nu alegerea preşedintelui - acesta e de ieri Crin Antonescu -, a prim-vicelui şi a celor, cam mulţi, 15 vici, ca şi a BPC este problema existenţială a PNL. Ieri, la congres, Tăriceanu a mizat pe continuitate şi pe profitabilitatea celor patru ani de guvernare a sa, numeroşi lideri locali fiindu-i datori şi tentaţi să opteze pentru experienţa sa de a înghiţi multe spre a păstra puterea. Chiar şi manevra ca, după decembrie 2008, să evite a rămâne la guvernare în subordinea PD-L, în vremuri de prăbuşire economică, a fost până la urmă un semn de abilitate politică. Un plus şi la influenţa externă. Contracandidatul Crin Antonescu s-a prelevat de tinereţea sa, de neimplicarea în afaceri controversate, de - placă însă cam prea uzată - “nevoia de schimbare”. A avut de partea sa carisma, lejeritatea discursului, dar şi alianţa cu mai vechi lideri, marginalizaţi de Tăriceanu şi reproşându- i acestuia tendinţa spre discreţionalism. Ambii, Tăriceanu şi Antonescu, au avut şi un duet: “Jos Băsescu!”. Dar nu competiţia pentru parafa de preşedinte e, cum spuneam, problema esenţială a partidului. Ci căutarea de sine, redefinirea sa, redobândirea propriei indentităţi. Regăsirea busolei, acesta-i mandatul lui Crin Antonescu. De urmărit însă cum vor evolua “aripile” din PNL şi, mai ales, raporturile cu Băsescu.