„Portarul de la Ministerul de Externe afgan era la post cu seringa in vena”

Doi romani au avut curajul sa viziteze Afganistanul, locul unde se ascunde de mai multa vreme cel mai cautat personaj de pe planeta, Osama ben Laden. Timp de trei saptamani, in octombrie 1998, ei au colindat teritoriile talibanilor, o tara aflata in ruine, cu o populatie inarmata pana in dinti, unde copiii invata de mici sa apese pe tragaci si credinta in Allah.
In 1998, Afganistanul traversa inca una din perioadele grele ale istoriei acestei tari. Pe langa razboiul purtat cu trupele generalului Ahmed Shan Masud (fostul lider al opozitiei grupate in nordul tarii, ucis recent in urma unui atentat), un fost mujahedin care nu accepta sa adopte linia fundamentalist-islamica a talibanilor, afganii il aveau ca oaspete pe Osama ben Laden, indicat de serviciile secrete americane drept cel care a pus la punct recentele, la acea vreme, atentate din Kenya si Tanzania. Drept urmare, administratia Clinton a decis bombardarea unor obiective strategice ale teroristului arab, asa ca ruinele domneau in Afganistan.
„Am ajuns acolo la cateva zile dupa atentatele de la cele doua ambasade, puse pe seama lui ben Laden. Prima imagine sinistra pe care am vazut-o in acesta tara a fost in momentul in care am ajuns pe aeroportul din Kabul. Pe marginea pistelor de aterizare erau mai multe avioane civile si militare distruse si o gramada de cladiri in paragina. De altfel, dara-maturi sunt la tot pasul in Afganistan”, si-au inceput povestea ziaristii clujeni Titus Craciun si Bogdan Eduard. Cei doi au intrat in Afganistan dupa ce inainte fusesera la Karachi, in Pakistan, de unde au ajuns la Islamabad, capitala acestei tari. „Ne-au tinut aici cateva zile, ca reprezentantii talibanilor, regim de altfel recunoscut de Islamabad, sa ne dea vize pentru ziaristi. Cat ne puteau ei verifica, nu stiu. Cert este ca, avand viza, am inchiriat o masina si am pornit catre Peshawar, un mare oras tipic pentru Asia, aflat la granita cu Afganistanul. Acolo am reusit sa ne asiguram doua locuri in minusculul avion al Crucii Rosii Internationale, care de doua ori pe saptamana ducea medicamente la Kabul”.
Sosirea romanior in Afganistan a reprezentat inceputul unor intamplari care cu greu pot fi uitate. Ajunsi vinerea in Kabul, zi libera in toata tara, incercarea de a lua legatura cu Ministerul de Externe afgan, de unde urmau sa primeasca niste acte cu care sa poata trece de numeroasele filtre si bariere din Afganistan, a esuat, pentru ca la sediul acestei institutii a fost gasit doar portarul. „Cand am ajuns in fata lui, si eu si Bogdan am ramas cu gurile cascate: talibanul se droga. Era cu o seringa ruginita in mana, iar acul era infipt in vena”.
Cei doi au revenit la Ministerul de Externe, unde au avut norocul sa intalneasca un taliban care, in urma cu cativa ani, fusese profesor la mai multe universitati italiene si care s-a intors in tara pentru a sprijini miscarea islamica. Cum Titus Craciun se descurca binisor in limba italiana, iar profesorul taliban nu mai vorbise de mult aceasta limba, intalnirea a fost una fericita. Dar ghinionul nu a intarziat sa apara. Pentru ca ziaristul roman fusese mai multi ani corespondentul unui ziar central din Bucuresti la Moscova, pe pasaportul sau se afla si o viza de Rusia. „Imediat dupa ce s-a uitat in pasaport, un taliban mic a venit langa mine si m-a luat in limba rusa. Am intuit ca nu e bine sa vorbesc in acesta limba, fiindu-mi cunoscut sentimentul puternic antirusesc din acesta tara. Am vorbit cu el numai in engleza, asa ca, dupa vreo doua ore, in care a incercat sa converseze cu mine in rusa, m-a lasat in pace. Probabil si la insistentele profesorului taliban care m-a simpatizat de la inceput”, povesteste Titus Craciun. Titus si Bogdan au fost nevoiti sa semneze un angajament prin care se obligau sa nu fotografieze nici o fiinta, sa nu iasa din hotel fara insotitori talibani si sa nu contacteze localnici.
„Am explorat Kabulul. Cladirile erau in ruina, dupa bombardamentele americane. La marginea capitalei erau o sumedenie de puncte de paza. Un lucru care ne-a frapat a fost cand am vazut copii, care nu aveau mai mult de zece ani, si care purtau la gat pistoale-mitraliera cu care erau decisi sa pazeasca orasul. La un moment dat, luati la intrebari la un punct de paza, i-am convins ca nici noi nu i-am iubit pe rusi, si ca in ‘68 ne-am impotrivit lor.
Cu ajutorul acestor argumente, a unor conserve cu carne de vita aduse din Romania si a unor ciocolate, am reusit sa-i calmam. Am devenit oaspetii lor, lucru important pentru ca, asemenea lui ben Laden – si el oaspete, dar al regimului taliban -acest lucru insemna ca eram ocrotiti de ei”.
Semnul distinctiv al talibanilor este barba. Imbracamintea lor este compusa din trei obiecte vestimentare: pantalonii, cu o talie de aproape doi metri, stransi la mijloc cu un siret, o camasa pana la genunchi si turbanul, compus la randul sau din doua elemente. Pe cap au o tichie care putea fi purtata si de copii, si o panza de doi metri si jumatate-trei, si lata de 60 de centimetri din care se facea turbanul si care putea fi purtat doar de cei care dovedeau calitati de luptatori si credinta in Allah. In functie de temperatura, talibanii mai imbraca si o vesta cu insemnele castei din care fac parte. „Vinerea, cand este zi libera, au loc pe stadion executii cu public. Lumea se strange sa vada cum platesc cei care au incalcat legea. In functie de crimele comise, infractorilor li se taie mana dreapta, apoi, daca recidiveaza, piciorul stang. Daca e un caz de incest, sunt ucise ambele persoane”. In toata saracia din Kabul, cei doi romani au gasit totusi un fel de restaurant, unde cei care consuma au locuri atat pe scaune, cat si pe niste platforme ridicate aproape de nivelul mesei. Dupa ce au vizitat cat s-a putut din capitala, clujenii s-au indreptat spre linia frontului, ajungand la 40 de kilometri nord de Kabul.
„Drumul pana acolo este presarat de ramasite de tancuri, gropi de obuze si acea paragina intalnita la tot pasul in Afganistan. Pe masura ce ne apropiam, suieratul obuzelor era din ce in ce mai puternic”.
Ajunsi la un punct de lupta, romanii s-au folosit din nou de argumentele anti-ruse si de cateva conserve si ciocolate pentru a intra in gratiile talibanilor. „Transeele erau sapate in terenul foarte arid si pietros, inconjurat cu saci de nisip si, cel mai socant, de obuze folosite. Talibanii nu au fost surprinsi cand ne-au vazut. Erau, insa, la inceput, foarte reci in comunicare. Nu erau numai afgani, caci fizionomia le trada apartenenta unora la popoarele din Asia Centrala. Ne-au spus ca au venit sa lupte pentru Allah. In final ne-au chemat in tunelul situat sub adapost. Pe jos era plin cu piei de capra si camila. Mai aveau si cateva vase pentru gatit, in rest nimic – povesteste Titus Craciun. Initial ni s-au parut foarte duri, pentru ca noi eram albi. Ne priveau cu ostilitate, pentru ca in opinia lor albii sunt necredinciosi. Sunt niste luptatori extraordinari, fara scoala militara, dar cu experienta razboiului continuu. Se vedea pe fata lor ca nu au nimic de pierdut, ca sunt alaturi de Allah”, mai spune clujeanul.
Dupa ce au facut cateva fotografii, impotriva interdictiei talibane, filmele au fost ascunse in chiloti sau intre curea si pantalon. Plecarea din Afganistan a fost grabita tocmai pentru ca, incalcand angajamentul, cei doi romani puteau fi expulzati, iar materialele lor confiscate, asa cum s-a intamplat in acele zile cu o echipa a CNN. Ajunsi in Kabul, Titus Craciun si Bogdan Eduard s-au intalnit cu doi ziaristi, un japonez si un coreean, care avand asupra lor alte filme, aveau acelasi gand. „Pe drumul de intoarcere de pe linia frontului, a aparut la un moment dat un Jeep, pe care era amplasata o mitraliera. Am crezut ca am imbulinat-o, ca ne-au vazut fotografiind. Ne-au depasit, apoi ne-au asteptat si au stat cateva minute in spatele masinii noastre, dar in final ne-au lasat in pace”. Viza de iesire din tara talibanilor a fost obtinuta, dupa ce romanii au inventat mai multe motive de graba.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE