Prin 1971, vara, obişnuiam să-mi iau pe seară nevasta şi copilul la o plimbare, pe la Patinoar – fostul bulevard Kalinin (acum, Mircea Eliade), până la Bordei şi înapoi. Până când, într-o noapte, în dreptul sălii Floreasca, bulevardul a fost “tăiat” de un gard viu de vreo doi metri, cu poartă metalică, în spatele lui fiind parcate ameninţător două TAB-uri (aşa au stat până la 22 decembrie 1989). Apoi ultimele etaje de la Automatica au rămas nefolosite, deoarece de acolo un lunetist putea să aibă unghi de tragere spre curtea “Tovarăşului”. La fel era la Neptun, la Snagov, la Predeal, oriunde erau reşedinţe de grad zero.
E caniculă. Acum câteva săptămâni, preşedintele Băsescu a deschis doar pentru o zi porţile vastei grădini a Palatului prezidenţial. Întreţinută, fie spus, din bani publici şi puţin folosită. Zeci de mii de bucureşteni au avut astfel parte de o gură de aer curat. Ce-ar fi dacă, tot îi plac băile de mulţime, Traian Băsescu – păstrând, desigur, un perimetru de siguranţă pentru Palat – ar lăsa “porţile deschise” permanent? Vorba poetului, “ne-ar da un semn şi nouă” de spiritul democratic al d-sale...
P.S. Altă “trăsnaie” a lui Boc: a trimis în şomaj tehnic Parlamentul, asumându-şi el modificarea, prorogarea sau chiar abrogarea legilor.