Povestea emoționantă a unui profesor universitar din Oradea, nevăzător: „Cu fiecare înfrângere, m-am bucurat că nu a fost mai rău”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Valentin Blândul, deși este nevăzător, reușește să inspire prin modul în care se descurcă singur. Este specialist în psihopedagogie, profesor universitar și printre altele, autorul a zece cărți de specialitate, relatează Bihoreanul.
Cuprins:
Cine este Valentin Blândul
Profesorul universitar, Valentin Blândul, este specialist în psihopedagogie. Acesta este autorul a zece cărți de specialitate, realizator al unei emisiuni la Radio Vocea Evangheliei și sufletul Asociației pentru Educație și Formare TopFormalis.
„Educația continuă și dincolo de școală”, spune el. A absolvit Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Cu doctorat în Științele Educației obținut la Universitatea de Stat din Chișinău, profesorul predă psihopedagogie specială în cadrul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic al Universității din Oradea.
Acesta nu a fost mereu nevăzător
„Purtam ochelari de mic, dar am putut să citesc și să scriu. Aveam probleme cu copiatul de pe tablă, dar m-am descurcat”, povestește el.
La începutul anilor '90, înainte de a susține examenul de bacalaureat, acesta a orbit complet la ochiul stâng.
„În timpul unui antrenament la sport am primit o lovitură la cap. Peste două luni a venit și diagnosticul: desprindere de retină”.
În ciuda situației, a absolvit Colegiul Național Mihai Eminescu și a intrat, prin concurs, al patrulea pe listă, la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității Babeș Bolyai.
A fost angajat inițial ca profesor la Școala Specială 2 din strada Traian Lalescu, acum Centrul Școlar de Educație Intruzivă Orizont, iar la sfârșitul anilor '90 s-a transferat la Universitate, unde a urcat, pe rând, toate gradele academice, până la cel de profesor universitar.
A suferit prima operație de glaucom a ochiului drept în 2013, care a dus la deteriorarea vederii, iar în 2018 a doua, în urma căreia a rămas doar cu un rest de vedere.
„Am probleme la scris și citit, dar cu orientarea mă mai descurc”.
Chiar dacă își pierde vederea treptat, acesta nu este furios.
„Când ai văzut bine și ajungi brusc nevăzător este, probabil, dărâmător. Dacă pățești însă ca mine, te adaptezi și cauți soluții. Cu fiecare înfrângere, în loc să mă întristez, m-am bucurat că nu a fost mai rău”, spune el.
Valentin și-a făcut propriile strategii de adaptare
Trăiește, se întreține și își gătește singur.
„Nu este «lună și bec», că nu văd, dar «ce nu știi nu te deranjează»”, zice acesta.
Acesta nu a avut probleme cu studenții niciodată.
„La teste rog un coleg să mă ajute la supravegherea sălii, deși la tehnologia de astăzi, cu ceasuri inteligente pe care poți pune cursuri, e dificil. Îmi cunosc însă cursurile, iar la corectare «văd» cine a copiat”.
„Vede” fotografiind lucrările și mărindu-le mult.
De asemenea, Valentin circulă singur. Acesta și-a învățat traseul de acasă la Universitate sau spre alte destinații, cu autobuzul sau pe jos.
„Învăț fiecare traseu. Știu unde vine trecerea de pietoni, unde este stația de autobuz, tot. Problema apare când cineva mută un coș de gunoi sau când Primăria pune stâlpișori să nu urce mașinile pe trotuar. Întotdeauna mă lovesc”, povestește el.
Cum procedează atunci când circulă cu tramvaiul sau cu autobuzul
Atunci când circulă cu tramvaiul sau cu autobuzul, el numără stațiile.
„Nu toate garniturile anunță stația care urmează și asta mă încurcă. La fel, deși pe unele peroane sunt covorașe cu denivelări, să simți cu piciorul unde va opri tramvaiul, nu toți vatmanii le respectă și atunci bâjbâi după ușă”.
Valentin ia această situație ca pe o provocare.
„Încerc să umblu cât mai mult în țară. Aceste probleme nu sunt niște particularități ale Oradei. Nu m-aș descurca mai bine nici în Cluj, Timișoara sau București”, spune profesorul.
Povestea lui Paul, despre lumina din spatele cuvintelor. Viața plină de fericire a unui nevăzător în România.
