Povestea româncei din München care după divorț a rămas fără casă, fără loc de muncă și doarme noaptea într-un adăpost premiat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Iana este o româncă de 39 de ani, din Gorj, și locuiește de câțiva ani la München, în Germania. După divorț, i-au fost furate actele, iar la scurt timp a pierdut locul de muncă și, ulterior, chiar apartamentul, scrie ziarul Der Standard.
Cuprins:
De atunci, românca a rămas fără adăpost. Ea este una dintre cele 13.000 de persoane fără locuință sau adăpost din München și unul dintre cele 340 de cazuri înregistrate oficial cu dificultăți extreme, care din cauza cetățeniei și statutului legal nu sunt integrate în niciun sistem de ajutor social.
Cu ce este dotat adăpostul din Germania unde stă românca
Când este frig, ea pleacă seara cu autobuzul și ajunge într-un loc pe care îl numește „acasă pentru o noapte”.
„Mai demult, noi, cei fără adăpost, obișnuiam să dormim într-o fostă baracă, nu departe de aici. Acum, viața mea, ca să fiu sinceră, nu e nici mai frumoasă, nici mai ușoară, sunt tot fără adăpost și încă nu știu ce voi face în privința unui loc de muncă. Dar pentru scurt timp, când ajung aici seara, am senzația că trăiesc un pic de frumusețe și bunătate. Îmi place lemnul roșu, fațada clădirii, te simți cumva puțin mai bine primit“, povestește Iana.
Așa-numitul centru de adăpost pentru noapte de pe strada Lotte-Branz, în nordul Münchenului, este o clădire nouă ce înlocuiește fosta cazarmă, demolată pentru a face loc noilor construcții.
Acest adăpost de noapte din Germania are un centru medical și 730 de paturi pentru persoane fără adăpost - bărbați, femei și familii care fug de intemperii, dar și pentru urgențe acute în situații de violență domestică, incendii în locuințe sau pentru toți cei care nu au reușit să găsească adăpost într-un alt sistem social de sprijin pe termen scurt.
Director: Într-o zi, vreau să transform acest adăpost în locuințe pentru cei care vin aici
Joia trecută, clădirea a primit un premiu din partea Asociației arhitecților germani la premiile BDA Bayern 2025.
„Și acest lucru ne bucură foarte mult. Găzduirea unui număr atât de mare de persoane într-o situație dificilă și într-o zonă atât de neospitalieră ca aceasta, în mijlocul unui complex industrial, înconjurat de hale de depozitare și logistică, nu este o sarcină ușoară. Acest proiect nu este doar un ajutor în situații extreme, ci și o casă temporară. Și nu mi-aș dori nimic mai mult decât să transform această clădire, într-o zi, în locuințe pentru cei care vin aici”, spune arhitectul Matthias Haber, partener în firma responsabilă, Hild und K.
Un element ușor remarcabil al acestui adăpost este fațada din lemn de culoarea teracotei, cu plăci subțiri, montate vertical, din brad alb-argintiu, precum și detaliile în stil rococo, formate din 720 de scânduri, care sunt chiar și în vârful clădirii.
Din când în când, un ochi de sticlă rotund, ca un hublou, se strecoară printre ele. Cei familiarizați cu istoria arhitecturii vor recunoaște ușor o referire la clădirea pentru tineri din Westend, München, construită în 1927, proiectată de arhitectul Theodor Fischer ca răspuns la criza locuințelor care deja exista la acea vreme.
La adăpostul din Germania sunt 450 de cazări pe noapte
În timp ce clădirea lui Fischer pentru tineri rămâne și astăzi un loc de adăpost pentru cei care nu câștigă suficient pentru o chirie în München, aici, în clădirea roșie, ajung cei care nu beneficiază de ajutoare sociale.
Faptul că orașul München nu mai dispune de suficiente terenuri disponibile pentru construcții în centrul orașului și că a fost nevoit să se extindă la periferie cu acest adăpost face ca problema locuințelor sociale să se acutizeze.
„Ofertele de cazare pentru o noapte sunt, așa cum v-ați putea imagina, foarte bine primite. În medie, avem aproximativ 450 de cazări pe noapte zilnic și, bineînțeles, am fost nevoiți să dimensionăm clădirea puțin mai mare decât era necesar, având în vedere viitorul”, spune Markus Blaszczyk, directorul departamentului de la Evangelisches Hilfswerk München.
Recunoașterea obținută la Premiul BDA Bayern trebuie înțeleasă nu doar ca o apreciere arhitecturală, ci, mai ales, ca o provocare de reflecție social-politică.
Adăpostul din Germania, îmbunătățit recent pentru oameni
Spre deosebire de monotonia construcțiilor tip container, acest adăpost a devenit un refugiu confortabil pentru persoanele defavorizate și care nu au protecție socială, potrivit site-ului World Arhitects.
Din 2013, orașul München oferă cazare pe timp de noapte bărbaților, femeilor și copiilor fără adăpost, prin această construcție cu 730 de locuri îmbunătățite considerabil.
Astfel, cei care caută adăpost nu mai sunt cazați în camere cu 8 până la 12 persoane, ci în camere de câte patru paturi.
În plus, oferta se extinde dincolo de cazarea nocturnă, incluzând îngrijire cu spații adecvate pentru consultații, tratamente medicale și un spațiu de întâlnire de zi.
În interior, au fost folosite materiale durabile, cum ar fi lemnul, linoleumul, șapa lustruită și plăcile de ceramică, care contribuie la o atmosferă primitoare.
Culoarea aprinsă din exterior dă o senzație prietenoasă, iar ușile din lemn au fost vopsite în nuanțe diferite - de la verde brad până la albastru ceresc - în funcție de destinația camerei: dormitor, baie sau încăpere auxiliară.
