Preşpremierul BăseBoc

Abia la 2 ianuarie, surpriză. Ieşit la plimbare prin Predeal cu soaţa, Traian Băsescu s-a oprit în mijlo- cul străzii şi, adresân- du-se unui “larg” public, format din SPP-işti şi din cameramani aflaţi acolo ca din întâmplare, a explicat că n-a vrut să fie precum Ceauşescu, cu drapelul ţării în spate, aşa că a rostit acolo un lung discurs, reluând mai vechi texte. În 2011, a zis, măsurile de austeritate îşi vor face efectul şi vom avea creştere economică. Dar restructurarea va continua, încă vreo 300.000 de bugetari urmând să fie concediaţi în doi-trei ani. Să plece peste hotare, sau să se angajeze la privaţi. Care privaţi, când patronatele au anunţat şi ele noi disponibilizări, n-a mai spus. A pedalat însă pe marota sa anticonstituţională: statul social e mort, fiecare să se descurce cum şi dacă poate, nu guvernul creează locuri de muncă.

Şi de astă dată Băsescu a vorbit nu ca preşedinte, ci ca şef de guvern, trasând el calea pe care să tropăie abulic Cabinetul Boc. Ca preşedinte, dacă tot a vorbit fie şi pe uliţă, ar fi fost de aşteptat să se refere şi la politica externă, de care răspunde direct şi care dă din groapă în groapă. A ocolit prudent subiectul. Se prefigurează şi pentru acest an o administrare hibridă şi improvizată a ţării. În pofida rateurilor economice şi sociale din ultimii doi ani, subsumată voinţei, chiar capriciilor unui singur om. Traian Băsescu e puţin sau deloc preocupat de atribuţiile sale constituţionale. Se exercită practic ca şef de partid şi de guvern. Boc – nici ca una, nici ca alta, ci doar ca vătrai mânuit de şeful său pe spinarea românilor. Având în frunte un melanj – “preşpremierul BăseBoc” – România are puţine şanse.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro