Prieteni fara grai: urolitiaza la pisici

Urolitiaza este o afectiune foarte des intalnita, mai ales la motani. Formatiunile care apar sunt cunoscute sub numele de uroliti sau calculi urinari. Identificarea acestor formatiuni se face prin analiza urinei proaspete, dar si prin alte metode: ecografie, radiografie. Abordarea clinica se face de catre medicul veterinar in functie de: tipul de uroliti prezenti, localizarea si semnele clinice.
In marea majoritate a cazurilor, aparitia urolitilor are urmatorii factori predispozanti: factorii genetici, dieta, stilul de viata (inactivitatea, obezitatea), agentii infectiosi, bolile de sistem. PH-ul urinar este foarte important, fiind determinat de echilibrul acidobazic. Urolitii au o compozitie variabila de la cisteina pana la un amestec complex de minerale si proteine. Ei au o consistenta variabila de la depozite sub forma unor dopuri mucoide, pana la duritatea unei pietre cu suprafete regulate sau rugoase.
In functie de compozitia lor, ei se clasifica in oxalati de calciu, urati, fosfati de calciu, etc.
Semnele clinice care apar in cazul urolitiazei sunt variabile ca intensitate in functie de mai multi factori, mai greu de observat la pisici, la care este foarte greu de supravegheat urinarea cat si aspectul urinii. Astfel de semne sunt:
– modificarea frecventei urinarii
– aparitia hematuriei (prezenta sangelui in urina)
– prelungirea timpului urinarii
– lingerea zonei genitale.
Cand boala se agraveaza se poate observa tendinta permanenta de urinare, astfel incat animalul sta langa tavita cu nisip timp indelungat. Urinarea devine dureroasa, iar culoarea urinei devine din ce in ce mai rosie. La inceputul urinarii animalul plange, vezica urinara fiind foarte destinsa si dura la palpare. In tot acest timp animalul bea foarte multa apa (polidipsie). In schimb, pofta de mancare este absenta, dominanta fiind starea generala proasta.
In cazul in care uretra este blocata, apare anuria (absenta urinarii), colaps, deshidratare asociata cu uremie, voma, pana la aparitia starii comatoase.
Cazurile grave presupun, drept unica solutie salvatoare, tratament chirurgical.
Dieta si tratamentul medicamentos.
Urolitiaza e determinata de cele mai multe ori de un dezechilibru alimentar asociat cu un factor predispozant genetic. In marea majoritate a cazurilor, urolitiaza e asociata cu o infectie a tractului urinar care impun tratamentul cu antibiotice. Obiectivele nutritionale sunt:
– reducerea concentratiilor in urina a magneziului, amoniului si a fosfatilor;
– limitarea excesului de proteine, a calciului si fosforului;
– este foarte importanta mentinerea pH-ului urinar in jurul valorii de 6,4.
In cadrul hranei specializate exista produse care regleaza pH-ul urinar, produse care sunt indispensabile in cazul aparitiei urolitiazei. Administrarea dietelor speciale este insotita de medicamente care produc dizolvarea urolitilor, cat si stoparea producerii lor.
Toate acestea trebuie facute in contextul in care s-a efectuat un examen de laborator minutios si numai sub indrumarea medicului veterinar curant.

Urmărește-ne pe Google News