Prigonirea presei

“Vă propun să limităm otrava informaţională ce ne agresează zilnic, preponderent în presa scrisă”, zice Prigoană în expunerea de motive, cerând ca presa scrisă şi cea online să treacă sub autoritatea Consiliului Naţional al Audiovizualului, care să acorde şi să ridice licenţe pentru ziare şi periodice, după “criterii” neclare, ceţoase şi lăsând poartă liberă abuzurilor. Chiar contra Constituţiei (“cenzura de orice fel este interzisă” – art. 30/2 şi “nici o publicaţie nu poate fi suprimată” – art. 30/4). Care este însă “otrava informaţională” care îi deranjează pe Prigoană şi pe ai lui? Desigur, dezvăluirile în avalanşă ale presei despre abuzurile şi matrapazlâcurile guvernării portocalii, afacerile oneroase, prăduirea banului public, sufocarea nevoiaşilor prin biruri. Altfel spus, se vrea gâtuirea şi a ultimei redute a populaţiei, a opiniei publice – libertatea de reacţie, de exprimare prin intermediul presei.

Un popor neinformat e un popor lesne de îndobitocit, de manipulat, de călcat în picioare. Iniţiativa lui Prigoană – de fapt, o chintesenţă a urii viscerale pe care Cotroceniul şi Victoria o au faţă de “câinele de pază al democraţiei” care e presa – nu are corespondent în UE, ci doar prin regimurile dictatoriale. Alături de cunoscuta deja includere de către CSAT a mass-media între “vulnerabilităţile” naţionale, va constitui obiectul unor dezbateri iniţiale în Parlamentul European şi al altor proceduri care pot duce la sancţionarea României. Ţară unde Puterea se îndepărtează tot mai mult de criteriile nu doar economice, ci, iată, şi politice care au condiţionat admiterea în UE.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro