Prima seară la Cerbul de Aur, ca o reuniune de clasă. Vedetele au cântat în cor "Drumurile noastre"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Prima seară la Cerbul de Aur a fost ca o reuniune de clasă. Nostalgicii au avut ocazia să-și retrăiască tinerețea, iar artiștii, în culise, să se reîntâlnească și să depene amintiri. În același timp, cei din generația Millennials au dat, poate, o șansă muzicii părinților lor. S-au făcut poze, s-au etalat ținute, s-a glumit și s-a tremurat de emoție și de răcoarea ce s-a lăsat peste orașul de la poalele Tâmpei.
Din cabina de machiaj, Silvia Dumitrescu iese într-o fustă scurtă cu paiete argintii. Jobenul de pe capul său și ochelarii-oglindă îi întregesc ținuta. E normal la vârsta ei, a demonstrat-o la 20 de ani, la 30, la 40, și o demonstrează din nou acum, la 58 de ani. Altfel, nu ar mai fi Silvia Dumitrescu!
Corina Chiriac vrea o poză cu Luminița Dobrescu, dar nu dă de ea. Monica Anghel zâmbește larg. Are o siluetă perfectă, pe care o etalează într-o rochie neagră, lungă.
Laurențiu Cazan trece spre scenă cu o valiză plină de instrumente muzicale. În acest timp, Luminița Anghel, cu copilul de mână, își așteaptă rândul la scenă.
Se aprind luminile. Este ora 20.30 și micul ecran din zona de culise devine centrul atenției. Make-up artiști, coafeze, personal tehnic, artiști, toți stau în semicerc în jurul ecranului și așteaptă primele cuvinte ale lui Aurelian Temișan și ale Ilincăi Avram. Se încheie prima parte și Gigliola Cinquetti, câştigătoarea marelui Trofeu Eurovision Song Contest 1964, intră pe scenă într-o rochie roz pudrat, de prințesă. Mulțimea se împrăștie mulțumită. Nimeni nu s-a împiedicat, nimeni nu a scos vreun porumbel pe gură, debutul ediției 2018 a Cerbului de Aur a fost unul bun.
În public, două doamne încep să se contrazică. "Nu, dragă, e Gigliola Cinquetti, nu mai știi?". Și apoi se lasă liniștea. De altfel, pe lângă muzica deja cunoscută, subiectul de discuție general a fost cum mai arată unul, altul, cum a trecut timpul peste idolii lor. Răcoarea serii nu alungă pe nimeni, ba chiar aduce mai mulți oameni în public. La terase așteaptă cuminți ofertele de Cerb: 3+1 gratis.
Nostalgii de Cerb. "Aveam șase ani când tata m-a adus să-l văd pe Toto Cutugno"
"Aveam șase ani când tata m-a adus să-l văd pe Toto Cutugno. Nu-mi amintesc mare lucru. Doar din poveștile alor mei... știu că artistul luase o fată pe scenă și cânta cu ea și toată lumea era înnebunită. Acum, cel mai mult mi-a plăcut momentul Dan Spătaru. A fost chiar frumos", spune Maria, care a venit special la Brașov pentru festival. De altfel, orașul e plin de turiști care și-au potrivit vacanțele ca să încapă în ele și o seară la Cerb. Unii, care nu și-au mai luat bilet, au prins un loc cu o sonorizare bună și cu priveliște către ecranele din piață și o urmăresc pe Andra în recital.
După ora 23.00, în culise, se simte deja relaxarea. Panoul pe care scrie Cerbul de Aur e luat cu asalt de cei care vor o amintire. Oamenii se unduiesc pe diferite ritmuri, ritmuri de demult. "Say somethiiiing" răsună de pe scenă. Laurențiu Cazan umple scena și îi antrenează pe cei din public. "Îmi amintesc că în anii 90 nu puteai intra pe poartă de lume", spune artistul când iese de pe scenă. E bucuros că festivalul a reînceput. Și că poate va continua fără vreo pauză, de data aceasta.
