Prima zi de școală a politicienilor: cocul ”tovarășei”, juliturile și ”să țesem frumos”. ”Ne jucam cu bucăți de cauciuc pe post de minge”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cum a fost prima zi de școală a politicienilor. Lucrul manual le-a dat bătăi de cap parlamentarilor noștri, pe vremea când erau copii. Nu au uitat nici acum figura primului învățător, materiile care le dădeau dureri de cap, dar nici joaca din curtea școlii, chiar din prima zi de școală. Chiar dacă venea la pachet cu julituri pe picioare, cu bățul doamnei învățătoare sau cocul ”tovarășei”.
Acum sunt oameni mari și îi vezi, mai mereu, la costum, în Parlament. Dar cândva au fost ca noi. Mici, obraznici, neascultători, ca orice copil.
Curtea școlii
Pe deputatul PMP Petru Movilă îl lua doamna învățătoare cu bățul. Băieții doar făceau prezența în clasă, iar apoi fugeau în curtea școlii, la fotbal.
"După care a venit învățătoarea cu bățul după noi și ne-a spus așa: eu cu ăsta fac ordine, când veniți la școală, intrați în clasă, eu vă fac programul la școală, nu vă duceți unde vreți voi. Bățul doamnei învățătoare era elementul nostru de convingere. Apoi rigla", și-a adus aminte Petru Movilă.
Senatoarea PNL Alina Gorghiu și-aduce aminte de primele julituri pe mâini și pe picioare, pe care și le făcea încă din primele zile de școală.
"Mama îmi punea pampoane în cap, uniforma, șosețele până la genunchi și ne punea la poza obișnuită, în fața școlii. Bâțâiam din picioare în timpul discursurilor, ne plictiseau rău de tot, iar noi voiam să mergem la joacă. Iar la joacă…făceam semnele de început de an. Ori îmi rupeam o mână, ori îmi juleam genunchii. Tot timpul veneam în primele zile de școală cu mâinile și picioarele julite, era brandul meu", povestește Gorghiu.
Și i-a mai rămas ceva în minte: Ștefan Voicescu, domnul diriginte.
"Avea niște ochi mari, ca de lup, verzi, sticloși. Și acum țin minte privirea lui. Am fost cea mai mare fană a lui".
Copilăria de altădată
De cei care i-au îndrumat și-aduce aminte și deputatul ALDE Varujan Vosganian. Profesora de română, în primul rând, apoi cea de chimie.
"Dacă închid ochii, mă și văd cu geanta sub braț la școală. Ana Arghiroiu, ei îi datorez tot ce sunt în materie de literatură", spune Vosganian.
A avut și o slăbiciune. Nu se pricepea la lucrul manual, materie din clasele primare, așa că lua note proaste. La joacă, însă, era printre primii.
"Pe vremea aia, noi n-aveam mingi și luam bucăți de cauciuc de la ștergătoarele de picioare și ne jucam cu alea pe post de minge, în curtea școlii. Copilăria era mai frumoasă atunci, bunicii ne luam cu forța de afară. Fiecare om e un fel de bonsai. Bătrân, dar mic, așa e și copilul din mine", ne-a mai spus deputatul ALDE.
Varujan Vosganian, la trei ani
"Să țesem frumos"
Liderul deputaților PSD are două mari amintiri, din perioada școlii: cocul doamnei învățătoare și materia ”Să țesem frumos”.
"N-o să uit niciodată freza inconfundabilă a tovarășei. Avea un coc care m-a speriat toată școala, era o constantă în cei patru ani. A fost o doamnă foarte severă. Totul era cenușiu atunci, betoane, fără verdeață, curte betonată", povestește el.
Prima zi de școală prindea culoare prin flori. Lui Daniel Suciu i le-a cules tatăl, chiar din curtea bunicilor de la țară. Cât despre orele de la școală...
Daniel Suciu, în prima zi de școală
"Nu îmi era dor de un singur lucru: de materia «Să țesem frumos». Niciodată nu m-am priceput, nu nimeream găurile cu acul, nu am putut să țes frumos, iar tata, săracul, țesea mereu frumos în locul meu", a mai povestit liderul deputaților PSD.
Emoții simțea și deputatul USR, Claudiu Năsui. Și asta pentru că îi era dor de colegi.
"Eram curios să văd cu cine voi sta în bancă. Și, când am mai crescut, profesorii noi. Voiam să creez o punte între colegii mei și profesori. Prima zi de școală a fost mereu o zi plină de emoții la superlativ", și-a adus aminte și Năsui.
CITEȘTE ȘI: Politicieni corijenți! Sunt premieri, miniștri, parlamentari, dar ar trebui să se întoarcă pe băncile școlii
