Primarul poet scrie o carte despre aventurile satenilor

La 20 de kilometri de Craiova, spre Bucuresti, cum faci dreapta si mai sapi cinci minute prin praf si pulbere, in fata ochilor ti-apare, mandru nevoie mare, Robanestiul. Cunoscuta pe vremuri pentru sarja eroica si sinucigasa a cavaleriei romane, la 1916, localitatea datoreaza faima de azi si notorietatea de maine primarului Mihai Militaru, un personaj in toata puterea cuvantului.

‘Am fost viceprimar patru ani, apoi primar. 99% tot eu voi fi primar si-n urmatorul mandat. Ce sa fac, daca ma iubeste lumea?’, ne ia in primire al mai tare om din parcarea Robanestiului. Vazut din profil, venind pe ulita, Mihai Militaru seamana cu un cocos ciufulit de ploaie sau cu un nuntas intarziat. Dar nu e, doar seamana, pentru ca primarul are suflet, planuri, perspectiva si umor. Mult umor, probabil ca o compensatie pentru talent, putin, dar entuziast. Pentru ca Mihai Militaru scrie. Orice, oriunde, oricat. Fluvii si mari de scris au iesit prin imprimanta satului din tastele primarului direct catre eternitate, filiala Robanesti. In biroul intesat de stegulete si ciorne, de poezii despre frati, sofat, ploaie sau vecini, nea Mihai parca nu mai are loc. Mai ales atunci cand recita staruitor cate-un poem aflat sub camasa, langa inima. Atunci se umple incaperea. ‘Sef de tren fiind, am invatat sa fiu foarte cinstit, indraznet, obraznic, tandru si guraliu. M-am insurat in 1974, cu o fata mica de statura, cu suflet mare si avere putina. Un baiat am crescut si-s mandru de el, imi poarta numele, la fel’. E atata bucurie in tirada lui, incat si versurile prind viata, par potrivite, la locul lor. Desi nu sunt. Nici macar versuri. Omul chiar crede ca lumea se poate schimba, chiar crede ca Robanestiul este epicentrul unor intamplari, al unei geneze. Si daca nu-i asa, are el grija sa fie. ‘Scriu o monografie a comunei, care e aproape gata. In ea amintesc toti satenii, cu casniciile lor, dar si cu iubirile lor ascunse. Toti care au calcat stramb or sa apara aici, cu toata povestea, cand si unde au gresit. Dar mai ales cu cine!’, ne sopteste primarul si ne face cu ochiul, complice, cand il intrebam daca se trece si el in cartea desfraului robanastean. ‘Normal, am un copil in acte, sa-mi traiasca, si ceva pe langa. O sa scriu tot, chiar si despre mine. Pai, atunci ce credibilitate sa mai am daca scriu despre restul satului si despre mine, nu?’.

La plecare, primim un volum de versuri cu dedicatie si stampila personalizata, ‘ca sa nu zica lumea ca e un fals’.
Ne strangem mainile si intoarcem masina, insotiti de chiotele de despartire ale primarului, un om care vrea totul, desi nu poate prea multe, care incearca si crede, deci traieste. Oprim la marginea satului si ne uitam unul la altul, zambind. Stim cu totii ca daca ar fi sa alegem intre Adriean Videanu si Mihai Militaru, fante de Robanesti, n-am ezita nici macar o clipa. 

Tu, sotie, si baiat,
Doi frati, o sora si-un cumnat,
Va dedic aceasta carte
In semn de solidaritate.
Si va spun un lucru sfant:
Va iubesc pe-acest pamant!

Am fost la Golful Finic si m-am spalat,
Am facut plaja pe nisipul roscat.
Am vazut ape furioase
Si oameni suferind in case!

Si daca a vrut Cel de Sus
Tot sef mare ai ajuns
Sa le fii un bun primar
Ca te vor alege iar.
Sa le faci si poezii
Cu poante si ironii
Ma bucur ca ai talent
Si esti om inteligent.

Si iar verde leustean
Vreau sa mai treaca un an
Sa citesc eu in ziar:
Robanesti ? sat european!

La volan
Merg inainte cu privirea mea vie.
Depanand amintiri, ce-a fost sa nu mai fie!
Asfaltul scartaie sub roti,
Ciocarliile canta semet.

Iarba fasaie in departare
Albastrul se intinde-n zare.
Cararile serpuite se ascund,
Iar holdele zambesc amare in amurg.

„Am fost sef de tren ca sa agat femei”

Asa cum descrie in versuri chiar in autobiografia sa, Mihai Militaru a fost, vreme de 25 de ani, sef de tren, inainte sa accepte vreo functie la Primarie. ‘Eu de meserie am fost sef toata viata. Asa mi-a placut mie, asta mi-a fost norocul. Un sfert de veac am fost sef de tren si mi-a placut. Mai inchideam si eu ochii la oamenii care nu aveau bilet, ca de-aia eram nas, dar nu intotdeauna. Sa va spun sincer, eu am fost sef de tren ca sa agat femei, ca lor nu le luam niciodata bani’, conchide primarul Robanestiului, nu inainte de a saluta galant trei angajate care tocmai parasesc cladirea. De altfel, din 18 angajati ai Primariei, inclusiv edilul sef, 13 sunt femei!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE