Tudor Nicodim, Bucuresti: "Ce reprezinta proba veritatii in cazul infractiunii de insulta sau calomnie?"
Conform art. 205 alin. 1 Cod penal, constituie infractiune de insulta "atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura", iar potrivit alin. 2 al textului "fapta de a atribui unei persoane un defect, o boala sau infirmitate care, chiar reale de ar fi, nu ar trebui relevate". Legiuitorul insa a instituit si o cauza care inlatura existenta infractiunii. Astfel, potrivit art. 207 Cod penal, actiunea ofensatoare savarsita impotriva unei eprsoane nu constituie infractiune, daca cu privire la cele afirmate sau imputate s-a facut proba veritatii. Potrivit aceluiasi text, proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila daca afirmarea sau impunerea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim.
In literatura de specialitate, se considera ca exista un interes legitim ori de cate ori este vorba de ocrotirea unor valori importante materiale sau morale ale societatii. Spre exemplu, s-a considerat ca daca inculpatul a savarsit fapta de insulta sau calomnie pentru a-si apara casatoria, proba veritatii va fi admisa de catre instanta.
Daca instanta de judecata constata ca afirmarea sau impunerea s-a facut pentru ocrotirea unui interes legitim - public sau privat - admite faptuitorului proba veritatii, adica ii da posibilitatea de a face dovada, prin orice mijloace de proba, ca afirmatia sau imputarea exprima adevarul. Daca faptuitorul reuseste sa daca aceasta dovada, fapta nu constituie infractiunea de insulta. Cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei are caracter personal, producandu-si efectele numai in raport cu cel care a facut afirmatia sau imputarea pentru ocrotirea interesului legitim.