Proiectele secrete ale lui Henri Coanda in Romania

Primul era un oras „discret” al elitelor din Romania, care urma sa depaseasca prin complexitate Sillicon Valley al americanilor, iar al doilea un mijloc de transport miraculos, respectiv tuburi prin care sa circule garnituri de tren cu viteze supersonice. Testele din teren au dovedit ca se poate.
Profesorul universitar Mihail Diaconescu, directorul revistei „Arges”, unul dintre oamenii care l-au cunoscut pe savant, isi aminteste ca in 1966 a citit intr-un ziar francez ca Henri Coanda era un mare savant maghiar. „Eu am luat-o de buna. Coanda se tragea dintr-un neam de boieri, iar inrudirile familiilor de nobili ar fi putut permite aparitia vreunei aliante de sange cu o familie de nobili din Ungaria. M-am interesat totusi, din curiozitate si am` aflat ca Henri Coanda era, de fapt, oltean. Atunci m-am hotarat sa ii iau un interviu. La acea vreme inventatorul era consilier stiintific al Pentagonului. Autoritatile romane mi-au pus in vedere ca nu ar fi prea bine sa-l intervievez, sa nu iasa cu „interpretari” politice. Eu am realizat totusi interviul si l-am publicat. A fost prima adeziune clara a lui Coanda la patria natala. Dupa cateva luni a venit in Romania sa tatoneze terenul. Ceausescu l-a primit personal”, spune Mihail Diaconescu.
La acea vreme, Nicolae Ceausescu ducea o politica acerba de „delimitare” fata de URSS, lucru care l-a facut simpatic americanilor si chinezilor. „Interesantul” presedinte s-a gandit sa speculeze momentul. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Romaniei i se interzisese sa dezvolte industrie grea, in special industrie grea militara. „Mizand pe protectia diplomatica a SUA si China, in urma careia rusii nu mai puteau interveni pe teritoriul Romaniei, oricat erau ei de rusi, Ceausescu s-a apucat sa transforme capacitatile militare ale tarii, plan la care Coanda a contribuit din plin. Cele cinci uzine de avioane care functioneaza astazi in Romania au trecut prin mainile lui Coanda, cum s-ar spune”, este de parere profesorul Diaconescu.
Stabilit definitiv in Romania in 1970, Coanda s-a ocupat de polarizarea unui nucleu de savanti in cadrul proaspatului Institut de Creatie Stiintifica si Tehnica (INCREST) si de stabilirea catorva prioritati. In afara de partea militara, savantul roman a avut insa si cateva proiecte civile de avangarda, de spre care s-a vorbit foarte putin, sau deloc. Interesant este faptul ca preocuparile savantului nu erau legate de proiecte care sa se materializeze imediat, ci unele pentru mileniul III.
Astfel, unul din cele mai importante proiecte a fost „Delta – Orasul Viitorului”. Este vorba despre un oras al cercetarii, dotat cu un „computer central” de inalta performanta (la acea ora – n.r.), cu laboratoare de cercetare pe variate specialitati, dar si un loc in care oamenii de stiinta sa se poata recrea activ. Repartitia spatiilor urma sa se faca atat suprateran, cat si subteran. Era vorba, de fapt, de un un fel de Sillicon Valley din Romania, un stat in stat, in care oamenii de geniu, elita societatii, sa creeze jucandu-se, cand vor si cum vor. Totodata, „Orasul Viitorului” trebuia sa fie locul unde sa se nasca idei pentru momentele de criza. Amplasamentul era stabilit la Bugival, pe plaja cuprinsa intre Delta Dunarii, bratele Sf. Gheorghe si Sulina si litoralul Marii Negre. Terenul are o lungime de 10 kilometri si o latime de 2 kilometri.
Strans legat de proiectul „Delta” a fost „Aerotubexpres”, o instalatie de transport prin conducte, pe baza „efectului Coanda”. Inventia a fost brevetata in Romania la 21 mai 1970. Facand o paranteza, se stie ca Henri Coanda a muncit toata viata pentru a gasi mijlocul de transport care sa evite frecarea, adica vehiculul ideal. Or, cel mai eficient mod de deplasare din acest punct de vedere este diferenta de presiune a aerului. De altfel, celebrul „efect Coanda” este de fapt teoria deplasarii fluidelor in fluide.
Initial, „Aerotubexpres” a fost gandit de Coanda ca un sistem de transport prin tuburi cu diametrul de un metru, prin care sa circule containere cu marfa. Deplasarea, cu viteze de pana la 500 de kilometri pe ora, urma sa se faca pe baza diferentei de presiune la capetele conductelor. Daca in cazul avioanelor jetul de aer impins in spate „arunca” vehiculul in fata, Coanda a urmarit sa deplaseze obiectul creand in fata lui un minus de presiune atmosferica. Astfel, containerul era absorbit catre iesire. Savantul a gasit si solutia tehnica pentru a elimina frecarea de tub prin aplicarea „efectului Coanda”. Prin distribuirea unor fante pe traseul tuburilor, obiectul se invelea cu o „perna” de aer in partile laterale, dar avea, totodata, un minus de presiune in fata. Astfel, containerul nu atingea in nici un punct tubul, ci plutea pur si simplu catre capat.
Ulterior, lui Coanda i-a venit ideea de a folosi tuburile transportoare si pentru pasageri. Pentru teste a fost infiintata baza experimentala de la Maneciu Ungureni, in zona muntelui Ciucas, pe un teren in panta, cu multe curbe, de-a lungul raului Teleajen. Tuburile de transport au fost asezate atat suprateran, cat si subteran, in scopul testarii echipamentelor de transport in situatii din cele mai dificile. Rezultatele au fost foarte bune.
Henri Coanda avea de gand sa aplice transportul prin tuburi pe trei rute foarte bine stabilite. Una urma sa lege Bucurestiul de Ploiesti si de Brasov prin doua conducte. Una elimina transportul feroviar, respectiv prin ea urmau sa treaca garniturile de tren marfar, deplasate prin propulsie pneumatica, respectiv in „zbor ghidat” la viteze subsonice si supersonice. La fel urma sa se intample si in cazul transportului de persoane, in a doua conducta.
O alta ruta a tubului transportor ar fi trebuit sa lege Bucurestiul de litoralul Marii Negre si de „Orasul Viitorului – Delta”, prin ceea ce savantul a numit „autostrada Soarelui”. „Orasul Viitorului” ar fi trebuit sa fie legat de localitatile de pe litoral, din sudul Dobrogei, printr-un sistem de transport mixt, unul suprateran si altul subacvatic, realizat dintr-un material transparent.
Atat pentru proiectul „Delta”, cat si pentru „Aerotubexpres” s-au facut, la vremea respectiva, studii de fezabilitate foarte serioase, care au evidentiat ca sunt eficiente. Materializarea lor urma sa se produca in primii ani ai mileniului III. In 1972, Henri Coanda a intrat in eternitate, iar unii dintre colaboratorii sai au parasit tara.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE