Circulă tot mai insistent afirmaţia că prinde contur o afacere cu implicaţii greu de anticipat: construirea la Măgurele, la margine de Bucureşti, cu finanţare japoneză, a unor uriaşe depozite subterane. Ar urma să fie aduse acolo mii de containere cu deşeuri radioactive provenind de la centralele nipone. Aş vrea să cred că e un simplu zvon, dar... afacerea ar fi fost antamată cu prilejul vizitei lui Traian Băsescu în Ţara Soarelui Răsare. Ideea nu-i nouă.
În urmă cu un an, câteva ţări occidentale avansate, doritoare să scape de reziduurile periculoase de la centralele atomţlectrice, anunţaseră şi ele că sunt dispuse să finanţeze amenajarea unui depozit în altă ţară, mai săracă şi dispusă să-şi asume contra cost riscul, numind în acest sens şi România. Acum, Japonia. Nu se va fi găsit în arhipelagul nipon, sau undeva, în mijlocul Pacificului, vreo insuliţă unde să se construiască depozitul?! Singura posibilitate să fie tocmai România, la 20.000 km?
Chestiunea ţine de siguranţa naţională şi e mult prea serioasă, iar riscurile, oricare ar fi avantajele financiare, prea mari, vizând întregi generaţii viitoare, pentru ca hotărârea să aparţină unor decidenţi trecători, fie numindu-se ei Băsescu sau Boc, ori chiar Parlamentul. Oricâte asigurări tehnice teoretice s-ar da, nimeni nu poate garanta imposibilitatea unui accident, mai ales în cazul unui cutremur major, cu urmări catastrofale pe termen lung. Dacă un asemenea proiect există, el trebuie făcut public, fără a fi parafat decât după o obligatorie consultare, prin referendum, a populaţiei cel puţin din zona expusă. Inclusiv din Capitală.