Revolta din Minneapolis, declanșată de moartea lui George Floyd, dar alimentată de „furia comunității de culoare după 400 de ani de nedreptăți”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Protestele violente din cel mai mare oraș al Minnesotei nu vizează doar abuzurile sistematice ale poliției, dar și inechitățile rasiale prezente în prosperul și progresistul oraș american de sute de ani, lucru admis chiar de autorități, scrie New York Times.
Confruntările dintre poliția și protestatarii din Minneapolis, după moartea unui bărbat de culoare în custodia oamenilor legii, au degenerat joi, iar declarațiile președintelui Donald Trump au venit să toarne gaz peste focul revoltei.
Moartea lui George Floyd a fost cea care a scos oamenii în stradă, încă de marți - protestele au ajuns între timp la a treia zi și se extind și în alte orașe.
Dar, observă New York Times, furia protestatarilor nu este alimentată doar de abuzurile poliției, ci și de inegalitățile dintre populația de culoare și cea albă din Minneapolis, altfel un oraș pitoresc, cu parcuri frumoase, prosper și cu un număr mic de șomeri.
Paradoxul Minnesota
Afro-americanii câștigă cam o treime din venitul rezidenților albi din oraș. Au o rată de absolvire a liceului mult mai redusă, o rată a șomajului mai mare și trăiesc în gospodării cu venituri substanțial mai mici decât ale albilor.
Este ”paradoxul Minnesota”, așa cum l-a numit un profesor universitar - un loc plăcut și prosper, dar care are însă inegalități rasiale majore. Disparitățile, scrie cotidianul american, sunt rezultatul unor politici discriminatorii întinse pe generații.
”Moartea lui George Floyd reprezintă fiecare luptă, fiecare bătălie pentru progresul populației de culoare din acest oraș”, spune Mike Griffin, un rezident implicat în organizarea comunității din Minneapolis.
Vrem dreptate pentru George Floyd, dar vorbim și despre demnitatea populației de culoare. Trebuie să luptăm din greu pentru cele mai simple standarde de trai. Dacă ești alb, acesta este un oraș minunat, dacă ești negru, este o luptă în fiecare zi.Mike Griffin, membru al societății civile din Minneapolis:
Deși Minneapolis este un oraș progresiv, iar mulți locuitori albi denunță injustițiile rasiale, populația de culoare subliniază că simplul discurs nu este suficient pentru rezolvarea problemelor.
Timp de mai mulți ani, susținătorii drepturilor angajaților au încercat să convingă orașul să fixeze o limită a salariului minim la 15 dolari pe oră - scop pe care l-au atins în cele din urmă în 2017, dar numai după ce au învins opoziția viguroasă a afaceriștilor locali.
Chiar întâlnirea dintre George Floyd, victima, și Derek Chauvin, polițistul care s-a așezat cu genunchiul pe gâtul acestuia, este o ilustrare a acestor inegalități.
Floyd a crescut într-un cartier segregat al orașului Houston, înainte de a se muta la Minneapolis, acum câțiva ani. Chauvin deține două case în comunități predominant albe, una în suburbiile orașului Minneapolis, alta în Windemere, Florida.
”Este o metaforă pentru acest oraș segregat ”, spune Myron Orfield, profesor de drepturi civile la Universitatea Minnesota.
Iar segregarea în școli crește în Minneapolis mai repede decât în multe alte locuri din SUA.
În anul 2000, în zona metropolitană formată de orașele Minneapolis și Saint Paul, capitala statului Minnesota, erau 11 școli segregate, cu elevi de culoare într-o proporție de cel puțin 90%. În 2019, numărul școlilor de acest gen crescuse la 170, spune Myron Orfield.
O injustiție istorică
Poate unul dintre cele mai izbitoare exemple de inegalități rasiale este cel vizibil chiar în intersecția unde George Floyd a murit - East 38th Street și Chicago Avenue South, care este o barieră în fața populației de culoare.
Zeci de case construite acum un secol în acea zonă aveau contracte care îi împiedicau în mod explicit pe afro-americani să le cumpere sau să le închirieze.
”Casele nu vor fi vândute, închiriate sau ocupate de alte persoane decât membri ai rasei caucaziene”, suna precizarea din contractul imobilelor, potrivit publicației locale Minnpost.
Aceste restricții, valabile și pentru multe alte case din tot orașul, au fost în cele din urmă invalidate de tribunale. Dar până când acest lucru s-a întâmplat, distanțarea dintre albi și populația de culoare era deja uriașă.
Multe dintre cartierele unde au fost construite case cu astfel de restricții sunt și acum zone cu populație majoritar albă. Iar puținele enclave unde s-au putut stabili afro-americanii, incvlusiv cea în care locuia Floyd, luptă acum cu gentrificarea.
Joi, chiar primarul orașului, Jacob Frey, a încercat să pună în context revoltele din oraș, spunând că ce se întâmplă acum reflectă furia comunității de culoare după 400 de ani de inegalitate.
”Ceea ce am văzut în ultimele două zile este rezultatul unei dureri și unei tristeți acumulate. Furia și tristețea sunt înrădăcinate în comunitatea noastră de culoare de 400 de ani, nu doar din cauza a cinci minute de oroare”, a spus primarul, cu referire la cele patru secole împlinite de la momentul în care primii sclavi africani au fost aduși, în captivitate, în America.
