Adaugă comentariuViața curge altfel pentru șapte copilași și mama lor din satul Doagele. Fiecare zi e la fel. O luptă pentru supraviețuire. Sărbători? Crăciun? Nu le cunosc, pentru că nu le-au trăit. În cămăruța insalubră, cu geamuri prin care răzbate gerul și cu o ușă care abia se ține în balamale nu e loc pentru fericire. Doar pentru sărăcie.
Toți cei șapte frați și mama lor dorm înghesuiți în cele două paturi din încăperea în care aerul e dezmorțit cu o plită doar atunci când se face mâncare, aceeași zi de zi, fasole, cartofi și mămăligă. „Pâinea e ca și cozonacul pentru noi. Nu avem bani s-o cumpărăm”, ne explică Ludovica Iorga, mama copiilor, pe umerii căreia stă tot greul. Ea trebuie să asigure zilnic hrana familiei din 492 de lei pe lună, atât cât însumează alocațiile fraților Iorga.
„M-aș duce să muncesc prin sat, dar nu am unde”
Cu lut pe jos în casă și fără papuci în picioare, copiii nici măcar nu mai îndrăznesc să se gândească la Moș Crăciun. Au făcut-o, după cum ne-au spus, în anii din urmă, iar deznădejdea a fost prea mare. „Moș Crăciun nu a venit niciodată. L-am văzut doar de la televizor”, spune Denis, băiețelul de opt ani, în timp ce Ludovica încinge plita, pentru fasolea cea de toate zilele, cu vreascuri aduse „cu spinarea” din pădure.
„M-aș duce să muncesc pe aici prin sat, dar nu am unde, iar copiii nu-i pot lăsa singuri să plec în altă parte. Și așa este dus soțul la o stână, iar pentru asta ne-au tăiat și ajutorul social de la primărie”, spune femeia.
Plecatul tatălui la stână a însemnat și renunțarea la școală pentru doi dintre copii. Diana, 10 ani, a reușit să facă doar două clase, iar Larisa, 15 ani, a terminat școala primară. Gemenii de 6 ani, Mădălin și Ștefan, nu mai merg nici ei la grădiniță. „Cât a fost cald, i-am lăsat. Acum nu mai am haine și papuci cu ce să-i trimit”.
Singurii care mai merg la cursuri sunt Denisa și Denis, gemenii de 8 ani, aflați în clasa pregătitoare. Fratele cel mai mare, Daniel, mai pleacă de acasă în satul vecin, la o soră măritată, pe care o mai ajută la treburile gospodărești.
Pentru a mai scăpa de sărăcie, Ludovica Iorga s-a înscris într-un program social, cu finanțare europeană: „Șansa a doua”. E pentru cei neșcolarizați, trecuți de 18 ani. I-ar fi prins bine și cursurile, dar și ajutoarele care se dau. Dar cum la omul sărac nici boii nu trag, femeia nu a fost acceptată. Motivul? Are mai multă școală decât cei neșcolarizați. Adică, vreo opt clase. Deci, nu se încadrează. În consecință, Ludovica a rămas să-și vadă de sărăcia cu care s-a obișnuit.
Dorințe?
„Câte nu am dori de la Moș Crăciun?! Dar… A fost Moș Nicolae, copiii au văzut la televizor, s-au trezit de dimineață și s-au uitat în papuci, cei care-i au, și au început să plângă că nu găsit nici măcar o bomboană. Ei doar au sperat…”
Citește și: