Saramura lui Boc

Vizita de curtoazie a premierului Boc, ieri, la birourile reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, chiar n-a mai avut nici un rost practic. Ieri venise deja de la Washington scrisoarea de accept a Fondului, iar sâmbătă Guvernul făcuse o severă rectificare bugetară, care era o primă condiţie pusă de FMI. Despre împrumutul de 20 de miliarde de euro, plus alte miliarde dobânzile, românii ştiu inadmisibil de puţin. Deşi ei sunt cei care, începând de peste vreun an şi jumătate – când e greu de presupus că economia va fi ieşit din criză – vor achita ratele. Care se vor suprapune altor datorii externe. Boc (cu binecuvântarea lui Băsescu) a băgat ţara într-o saramură extrem de concentrată, fără a o informa exact, în detaliu, care sunt costurile financiare şi, mai ales, sociale ale acestui Acord. Şi care este, defalcată la centimă, destinaţia banilor. Asta, în afară de precizarea modului în care s-a ajuns la dimensionarea împrumutului. Sâmbătă seara, Boc declara că nu s-ar fi ajuns la această situaţie, inclusiv la riscul de a nu avea bani pentru pensii şi salarii, dacă guvernul liberal n-ar fi aruncat pe geam, în ultimul trimestru al lui 2008, vreo 4 miliarde de euro. Bun, dacă există această certitudine şi dacă s-a deturnat fie şi un sfanţ, atunci la puşcărie, pentru abuz în serviciu, cu Tăriceanu & Co! Dar, dacă s-au risipit 4 miliarde, de ce se îndatorează ţara cu 20?! În timp ce alte ţări se feresc ca de foc să se împrumute de la FNI, instituţie bancară, nu caritabilă, care mai şi dictează apoi politica datornicilor.
Rectificarea Bugetului (care nu ţine seama de priorităţi reale) şi ratificarea Acordului FMI vor ajunge în Parlament. Barem cu acel prilej senatorii şi deputaţii trebuie să ceară Guvernului să devoaleze modul în care se vor cheltui practic banii. Altminteri, vom constata peste vreo doi ani că s-au dus fără mare folos. Decât, poate, în beneficiul unor bănci, sau companii străine: deja Ford cere garantarea unui împrumut de 400 milioane de euro, Renault vrea 170 de milioane, iar Mittal, care a închis şi cocseria de la Hunedoara, spre a importa din Polonia, se uită şi el spre puşculiţa guvernamentală.

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro