Satul cu o mie de pivnițe se află Bihor. Sunt mai multe beciuri decât case

Sălacea e un sat uitat de lume pe Valea Ierului, cam la un ceas de Oradea, scrie ebihoreanul.ro. Despre acest loc, istoricii știu încă din 1067, atunci când se numea Zolos, adică în slavonă loc de depozitare a sării.

În Sălacea există mai multe pivnițe decât case

Odihioară, era un punct important în drumul sării din nordul Transilvaniei. Mai apoi, sălăcenii au venit primii cultivatori de viță din zonă.

„Dinspre Debreţin încoace suntem prima comună care are şi dealuri, prielnice pentru culturile de viţă de vie. Pe vremuri, între anii 1200 şi până aproape în 1800, Sălacea avea statut de oraş, era dezvoltat şi producea un soi propriu de vin, numit Bakator, care în vremea Austro-Ungariei a ajuns şi pe masa împăratului de la Viena”, a povestit Horvath Bela (foto), primarul comunei care numără peste 3000 de suflete.

Poveștile din satul cu o mie de pivnițe din județul Bihor

Localnicii au început să-şi facă pivniţele în dealuri şi nu lângă case încă din secolul al XVIII-lea. Aveau și un motiv bine întemeiat. Așezarea de pe Valea Ierului se află într-o zonă mlăștinoasă, iar beciurile de lângă case se umbleau cu apă și astfel făceau mucegai.

„Pânza freatică este foarte sus. Dacă săpăm un metru sub case, pivniţele se umplu de apă”, spune edilul.

Recomandări

Puterea clanului Corduneanu. Liderul decedat al grupării a fost anchetat pentru trafic de droguri, cămătărie, trafic de persoane și acte de violență, dar condamnat doar pentru „spionarea soției”

Așa se face că în Sălacea a devenit chiar o mândrie să-și faci pivniță în dealuri. Multe dintre ele s-au dovedit a fi construcții rezistente care au fost săpate chiar la 1800. În sat există 970 de case. Pivnițele sunt însă peste 1.000, întinse pe șapte străzi dispersate. Şirurile pivniţelor, cum le spun localnicii, atrag privirile oricărui trecător pentru că poartă cu ele semnele multor generaţii.

Inscripția de pe frontispiciu dovedește că pivnița a fost construită în secolul al XIX-lea

Cei mai avuţi le-au ridicat din cărămidă şi le-au pus porţi din fier. Altele, mai sărăcăcioase, au fost săpate direct în pământ şi acoperite cu stufăriş. Măcinate de timp, multe încă mai păstrează pe frontispicii  numele proprietarilor şi anul în care au fost construite.

„Sunt de 50 de ani în sat şi ţin minte cum, duminica, toţi mergeau la biserică cu damigenele goale în mână. Le lăsau la intrare şi după slujbă mergeau toţi pe şirul pivniţelor, la sărbătoare”, își amintește Bokor Istvan (foto), fost profesor în Sălacea.

„Tot satul era aici duminica şi la sărbători. Jucam cărţi sau chefuiam cu muzică populară, cu dansuri, făceam şi bogracs. Eram cunoscuţi şi prin satele din jur că la noi e rost de distracţie mare”, a povestit, nostalgic, Zsiga Bacsi, în vârstă de 80 de ani.

Pivnițele, refugiu pe timp de război

Din spusele bătrânilor, pivnițele din dealuri i-au ajutat pe sălăceni şi în al Doilea Război Mondial, când soldaţii ruşi se apropiau de Valea Ierului.

Recomandări

De ce candidatura lui Cîrstoiu vulnerabilizează alianța PNL-PSD

„Când au trecut pe aici, ruşii au luat tot ce-au putut. Cei care şi-au ascuns caii în pivniţe au rămas cu ei, ceilalţi nu. Pe fete le ascundeau să nu le violeze”, spune profesorul Bokor.

Acum, cele peste 1.000 de pivnițe adăpostesc și acum butoaie cu vin și alimente.

Sursă foto: ebihoreanul.ro

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro