Prea puţin probabil ca Guvernul să fie azi cenzurat. Cu riscul ca în 2012 să fie rejectaţi de electorat, parlamentarii Puterii vor vota, cu puţine excepţii, contra moţiunii. Altfel, ar însemna să-şi piardă privilegiile, posturile pentru propria clientelă, contractele cu statul prin care-şi plătesc datoriile faţă de sponsorii electorali. Nu contează că aşa pecetluiesc soarta a milioane de oameni. Nu contează că aşa va fi menţinut un Cabinet incapabil, sub care corupţia a înflorit şi s-a lăţit tot mai agresiv.
Nu contează că România a fost – în lipsa unei strategii economice – azvârlită iresponsabil pe panta unor datorii insuportabile. Nu contează nici că s-a dovedit şi chiar recunoscut de guvernanţi că, de un an şi jumătate, Boc&Co au minţit cu neruşinare că ţara merge bine, în timp ce ea se prăbuşea. Mărturisea deunăzi şi Blaga: se ştia din ianuarie 2009 care-i situaţia, dar “a fost campanie”. Care campanie? Aceea pentru realegerea lui Băsescu, aşa că tot anul trecut, în loc să lucreze pentru ţară, au ţopăit pe la petreceri electorale câmpeneşti. Subminarea economiei naţionale să fie o apreciere prea gravă?
Marasmul va dura doar în minciunile lui Boc numai până în decembrie. Va continua. De la 1 iulie, explodează şi preţul medicamentelor, manevrele criminale ale Casei Naţionale de Sănătate ducând la creşteri de până la 500-700% şi la inaccesibilitatea unui tratament eficace pentru cardiaci, diabetici, suferinzi de leucemie sau de alte boli grave. Gigacaloria va arde şi ea ce-a mai rămas. Genocid pare să nu fie o simplă metaforă. Această viaţă ne propune Boc?