Scoala de Ninja

Ninja, acei luptatori atat de faimosi dar despre care se cunosc atat de putine fapte si elemente concrete, au devenit atat de temuti si cunoscuti nu numai prin tehnica lor de lupta, cat mai ales prin numeroase metode ezoterice de antrenament, incluse in disciplina denumita generic Ninjutsu, arta cea mai temuta in Japonia medievala.
„Nu erau altceva decat luptatori de elita neconventionali, perfect complementari armatei obisnuite, samuraii, in cazul Japoniei. in primul rand experti in spionaj si supravietuire, ei proveneau dintr-un fel de „disidenti” ai guvernelor din Orient, ce se refugiau de regula in munti. Astfel, pana in secolele 9-10 in muntii Iga si Koga din Japonia s-a creat o comunitate de persoane cu gandire extrem de liberala si democratica din „disidenti” din domenii diverse, magie, astronomie, astrologie, medicina, militar, religie etc, neagreati de guvernele tarilor din care proveneau. Aceste zone muntoase au devenit adapost natural al acestor comunitati de asa, numiti Yamabushi (calugari razboinici din munti). Erau obligati sa lupte din cauza armatelor care periodic incercau sa ii extermine. Un shogun si-a dat la un moment dat seama ca decat sa se chinuie in zadar sa ii nimiceasca, mai bine i-ar fi folosit in interesul sau. si astfel, in secolul 16, cunoscuta ca fiind perioada de aur a luptatorilor, grupuri speciale de gherila Ninja au devenit angajati ai shogunului Tokugawa si au avut un rol extrem de important in unificarea Japoniei, pentru prima oara in istorie. Dupa ce Tokugawa a preluat controlul tuturor provinciilor unificate, el a realizat puterea potentiala a clanurilor de Ninja si a incercat sa le elimine. Cateva zeci de mii de samurai au incercat atunci sa rada de pe fata pamantului asezarile locuite din Iga si Koga in care traiau 4.000 de persoane, barbati, femei, copii. Nu trebuie uitat insa faptul ca Ninja erau, in primul rand, extrem de inteligenti si bine antrenati in disciplinele strategiei si arta razboiului, astfel ca in acele conflicte au pierit foarte putini, restul disparand pur si simplu. in acest fel au supravietuit ducand invataturile lor pana in ziua de azi”, povesteste Cristian Laiber, primul instructor roman de Ninjutsu.
Sabiile ninja au starnit controverse. „Nu existau anumite sabii ninja, ei foloseau orice le pica in mana cu o eficienta uluitoare. Cei din clanul Togakure aveau niste sabii cu teaca normala, dar cu o lama mai mica si curbata (nu dreapta ca in filme). si in afara de asta nici nu era foarte des folosita. Este o mare prostie ca toti tiganii sunt prezentati la stiri ca avand sabii ninja, in Romania nu stiu daca exista doua sabii ninja adevarate”.

Seductia, o arma a luptatoarelor ninja
Foarte putini cunosc, de exemplu, faptul ca in „societatea Ninja”, femeile erau egalele barbatilor, in timp ce in Japonia vremurilor respective reprezentantele sexului frumos erau marginalizate. „Ele luptau cu armele lor proprii, aveau tehnici martiale special concepute pentru corpurile lor mai mici si mai gratioase, mai lipsite de forta. Seductia era o arma des folosita de femeile ninja, numite si Kunoichi”. Dezvoltarea unui luptator ninja este guvernata de trei principii majore: dezvoltarea corpului si a calitatilor tehnice necesare in lupta, formarea unui mental puternic, un psihic gata sa faca fata oricarei situatii, perseverenta si cunoasterea elementelor de natura spirituala ce guverneaza lumea fizica.
Productiile cinematografice de la Hollywood au reusit sa confere artei ninjutsu unele calitati care de cele mai multe ori sunt supraevaluate, multi tineri simtindu-se atrasi mai mult de spectaculozitatea luptelor vazute in filme. „Pentru a ajunge capabil de astfel de practici este nevoie de ani de antrenament. Multi isi imagineaza ca vin de doua-trei ori la sala, apoi sunt capabili sa se lupte cu oricine pe strada. Gresit. Derbedeii nu au ce cauta la astfel de antrenamente, de fapt se elimina singuri. Ninjutsu nu este un sport, nu se castiga medalii, nu se participa la concursuri, este mai mult un mod de viata”. Evolutia pe scara ierarhica a artei ninjutsu, acumularea centurilor de diferite culori sau a danilor este hotarata numai de antrenor, de cele mai multe ori fara ca elevul sa stie, in functie de evolutia sa in timpul antrenamentelor.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE