Şcoala, la troc

Nu are nici un cadru legislativ adecvat (de 20 de ani, fiecare ministru l-a rafistolat). Mai ales, nu are bani. Subfinanţat cronic şi sever, din acest punct de vedere, învăţământul românesc e practic cam ultimul din Europa. Şi de astă-dată punem căruţa înaintea cailor. Un ministru cu 1% credibilitate (Funeriu) şi un premier respins de 80% din populaţie (Boc) au găsit de cuviinţă că urgenţa nu-s soluţionarea dezastrului financiar şi stabilizarea corpului profesoral (deşi e criză, deşi e şomaj, peste 2.000 de cadre didactice, la o lună de la începutul cursurilor, şi-au părăsit catedrele).

Urgenţa, în viziunea administraţiei ţării, e adoptarea prin angajarea răspunderii Guvernului a Legii educaţiei, evitând dezbaterile incomode din plen. Sub pretextul că legea ar trebui aplicată din septembrie 2011. Pretext tras de păr. Acest “fuga, marş” e determinat, în primul rând, de angajamente anapoda. O dată, faţă de FMI – Banca Mondială (Acordul de împrumut), reorganizarea învăţământului având şi scopul de a reduce cheltuielile. Dar, mai ales, e vorba de presiunea UDMR, direct interesată în anumite prevederi din lege, care vor însemna practic segregarea pe criterii etnice a învăţământului.

În trocul cu voturile pentru susţinerea Cabinetului, Marko Bela nu-i dispus să aştepte o eventuală cădere a Gu- vernului la moţiunea de cenzură şi să rămână cu buza umflată (aş paria că va urma presiunea privind legea euroregiunilor, unde UDMR insistă pentru crearea unei regiuni înglobând judeţele cu populaţie preponderent maghiară). Nu-i exclus însă ca angajarea răspunderii, forţată, să-i aducă lui Boc o moţiune de cenzură. Alta decât cea pe care o pregătesc cam de mult PSD-PC şi PNL.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro