In perioada aceea, Securitatea era inglobata Ministerului de Interne, iar in cazurile judiciare mai dificile anumiti ofiteri de investigatii erau cooptati, in secret, pentru a obtine informatii "prin mijloace specifice". Aceste date erau, in final, "livrate" procurorului si militienilor de la "Judiciar", singurii delegati sa intocmeasca dosarul penal. Deci, in paralel, era alcatuit si un dosar la Securitate, care continea doar rapoarte ale celor care adunau informatii despre un anume personaj. La fel s-a procedat si in cazul Ramaru. Ofiterul de Securitate care a furnizat ministrului adjunct de interne, generalul State, datele cheie despre Ion Ramaru si care a participat la arestarea criminalului a rupt tacerea pentru Libertatea.
"Eram la Brasov, cand am fost chemat de urgenta in Bucuresti. Tocmai fusese omorata Popa G., pe str. Vulturi. Mi s-a ordonat sa incep investigatiile. De la IML, de la doctorita Nanu, am aflat ca taietura cutitului cu care fusese lovita victima are 19 cm adancime, iar loviturile de la cap, date cu toporul, nu aveau mai mult de 7 cm. Atat dr. Nanu, cat si directorul adj. al IML au spus ca acel criminal stie sa dea loviturile, fiind probabil macelar sau doctor veterinar. M-am dus la magazinul "1001 articole" si am cerut un cutit de bucatarie si o toporisca de alpinist. Le-am masurat cu centimetrul; cutitul avea lama de 19 cm, toporisca, 7. Am cautat-o apoi pe una din victimele atacate anterior. Femeia mi-a spus ca a fost urmarita de agresor de la Manastirea Casin. Acolo, langa niste arbusti, am gasit urme de incaltaminte si niste bandaje. A fost o pista spre camerele de garda ale spitalelor, fiindca omul se taiase la mana. Rapoartele mele mergeau la col. Barsan, de la Militia Bucuresti, intotdeauna fiind semnate doar cu initialele mele "C.C." Cand s-a gasit adeverinta medicala sub cadavrul profesoarei Ursu, capitanul Onucu, de la Institutul de Criminalistica, a fost cel care ne-a comunicat ca numarul fisei studentului se termina cu 47, numele lui cu "ru", iar prenumele cu "n". Atunci, de studenti raspundea lt. maj. Munteanu, care ne-a ajutat cu fisele medicale. Dupa doua ore ne-am oprit la Ramaru Ion. M-am dus la Institutul de Agronomie, la secretara Elena Stefanescu si i-am cerut dosarul lui Ramaru. In el am gasit, pe langa autobiografie, diploma de bacalaureat etc., o sumedenie de scutiri medicale, scrise de aceeasi mana si stampilate cu aceeasi stampila. Ulterior aveam sa aflam ca Ion Ramaru furase de la Facultatea de Stomatologie un carnet de certificate medicale si o stampila, fabricandu-si tot felul de scutiri. In timp ce studiam aceste hartii, secretara facultatii a venit si mi-a spus ca Ion Ramaru tocmai intrase la decan cu o cerere pentru amanarea examenului de biologie. Cand a iesit, m-am luat dupa el. Avea pe umar o geanta neagra, iar cand mergea scuipa foarte des in dreapta si in stanga. Era un tic de-al lui. L-am filat pana langa "Ciresica", apoi m-am intors la facultate si mi-am notat toate spitalele de pe certificatele medicale din dosarul lui: Coltea, Carol Davila, Spitalul Central nr. 9. Aici, la ultimul, l-am gasit internat cu trei ani in urma de prof. dr. Voiculescu. In fisa lui se consemnase: "Bolnav epileptic - caz rar intalnit, 1 la un milion, intrucat se manifesta prin violenta"".
Cele povestite de colonelul (r) Constantin Ciobanu s-au petrecut in zilele de 24-26 mai 1971. In seara de 26 mai, s-a postat in fata caminului studentesc si a asteptat ca Ramaru sa paraseasca imobilul. A descoperit astfel cum proceda studentul de nu era vazut niciodata plecand si venind in zori.
"El statea la etaj, singur in camera. La parterul caminului exista o camaruta a femeilor de serviciu, care avea iesire si direct in spatele caminului. Ramaru isi facuse un speraclu dintr-o bara (n.r. desi in dosarul penal al Militiei nu se face referire la acest lucru, la proces, presedintele completului a cerut procurorului sa prezinte "bara care poate fi folosita ca o cheie"). A iesit din camin prin acea camaruta, a luat-o prin spatele cantinei si a parasit curtea Institutului prin bd. Expozitiei, luand-o spre Chibrit. De aceea nu-l vedea paznicul ce statea la intrarea dinspre Casin".
Ramaru isi nota pe caiet zonele in care ucidea
Dupa ce Ramaru a plecat, ofiterul de Securitate a intrat in camera lui cu chei potrivite. "Pe masa erau sute de lovituri de cutit, iar salteaua patului era facuta ciur. Nici urma de cutit. Intr-un caiet avea notate zonele in care atacase, insemnari despre victime. Le-am fotografiat. Sub pat am gasit pansamente ca acelea descoperite in boscheti la Casin, iar in dulap, un sacou in carouri mi-a atras atentia, fiindca avea captuseala murdara. Am desfacut-o si mi-am dat seama ca e sange uscat. Si partea dinauntrul dulapului era plina de lovituri de cutit. Am scris in acea noapte cinci file de raport si le-am dat colonelului Marin Barsan, de la Militia Capitalei, cu care m-am intalnit pe la doua noaptea, la magazinul "Delta". La 5.00-5.30, a venit masina de la minister, de la gen. State, si m-a luat de acasa."
Prinderea criminalului in serie difera oarecum de versiunea pe care am intalnit-o in dosarul penal sau prin diverse articole sau carti politiste. Colonelul Ciobanu ii nominalizeaza pe toti cei care au fost in dimineata zilei de 27 mai 1971 in perimetrul caminului studentesc, contribuind la capturarea lui Ion Ramaru: procurorul Florin Dimitriu, col. Dumitrescu de la Securitate, lt.col. Ion Voicu, Ene Gavrila si Olteanu de la Brigada Urmariri a Militiei, cpt. Mihai Ieremia. "Mai tarziu, au mai venit si alti militieni", spune martorul nostru.
Ramaru nu era in camera. Usa a fost deschisa de administratora Maria Murarus, iar in incapere au intrat procurorul Dimitriu si militienii Voicu si Ieremia. "Au strans toate probele (haine, insemnari, cearsaf s.a.) intr-o patura. Credeam ca Ramaru e la examenul de biologie care nu-i fusese amanat, cand, pe la 11.30 a iesit din camin col. Dumitrescu si mi-a spus sa verific daca nu e prin sala de mese. M-am dus spre cantina si atunci l-am vazut venind pe alee. I-am facut semn lui Gavrila, insa Ramaru a trecut de el drept spre camin. L-am ajuns chiar in catul usii de la camera sa. Ramasese perplex, tinandu-se de tocul usii, cand a dat cu ochii de strainii ce-i umblau prin camera. "In acel moment, venind din spate, i-am tras in jos geanta de pe umar, blocandu-i mana. Imediat l-am apucat de piciorul stang, iar Ene de dreptul. Unul din militieni l-a lovit in plex, fiindca se zbatea, si asa s-a potolit. Geanta era deschisa, iar inauntru am gasit toporisca de alpinist, cutitul de bucatarie, una din rangi si un plic, despre care am aflat mai tarziu, de la un militian, ca avea in el cianura. L-am scos cu grija din camin si au plecat cu totii in trei masini, impreuna cu patura tip boccea in care se adunasera lucrurile gasite. Eu am ramas pe loc, din ordin. Peste ceva timp, am fost contactat prin statie si mi s-a spus sa caut o ranga pe pervazul de la camera. Nu era acolo, dar am gasit-o in iarba de la baza caminului. Un amanunt care cred ca intereseaza: tatal lui Ramaru, sofer pe masinile de noapte, statea in caminul ITB, prin zona Baneasa, aproape de Institutul Agronomic".
Mai departe ancheta judiciara a fost condusa de procurori si de ofiteri de Militie de la Capitala, Securitatea iesind din scena. (Va urma)