Securitatea l-a filat pe ucigasul in serie

In perioada aceea, Securitatea era inglobata Ministerului de Interne, iar in cazurile judiciare mai dificile anumiti ofiteri de investigatii erau cooptati, in secret, pentru a obtine informatii "prin mijloace specifice". Aceste date erau, in final, "livrate" procurorului si militienilor de la "Judiciar", singurii delegati sa intocmeasca dosarul penal. Deci, in paralel, era alcatuit si un dosar la Securitate, care continea doar rapoarte ale celor care adunau informatii despre un anume personaj. La fel s-a procedat si in cazul Ramaru. Ofiterul de Securitate care a furnizat ministrului adjunct de interne, generalul State, datele cheie despre Ion Ramaru si care a participat la arestarea criminalului a rupt tacerea pentru Libertatea. "Eram la Brasov, cand am fost chemat de urgenta in Bucuresti. Tocmai fusese omorata Popa G., pe str. Vulturi. Mi s-a ordonat sa incep investigatiile. De la IML, de la doctorita Nanu, am aflat ca taietura cutitului cu care fusese lovita victima are 19 cm adancime, iar loviturile de la cap, date cu toporul, nu aveau mai mult de 7 cm. Atat dr. Nanu, cat si directorul adj. al IML au spus ca acel criminal stie sa dea loviturile, fiind probabil macelar sau doctor veterinar. M-am dus la magazinul "1001 articole" si am cerut un cutit de bucatarie si o toporisca de alpinist. Le-am masurat cu centimetrul; cutitul avea lama de 19 cm, toporisca, 7. Am cautat-o apoi pe una din victimele atacate anterior. Femeia mi-a spus ca a fost urmarita de agresor de la Manastirea Casin. Acolo, langa niste arbusti, am gasit urme de incaltaminte si niste bandaje. A fost o pista spre camerele de garda ale spitalelor, fiindca omul se taiase la mana. Rapoartele mele mergeau la col. Barsan, de la Militia Bucuresti, intotdeauna fiind semnate doar cu initialele mele "C.C." Cand s-a gasit adeverinta medicala sub cadavrul profesoarei Ursu, capitanul Onucu, de la Institutul de Criminalistica, a fost cel care ne-a comunicat ca numarul fisei studentului se termina cu 47, numele lui cu "ru", iar prenumele cu "n". Atunci, de studenti raspundea lt. maj. Munteanu, care ne-a ajutat cu fisele medicale. Dupa doua ore ne-am oprit la Ramaru Ion. M-am dus la Institutul de Agronomie, la secretara Elena Stefanescu si i-am cerut dosarul lui Ramaru. In el am gasit, pe langa autobiografie, diploma de bacalaureat etc., o sumedenie de scutiri medicale, scrise de aceeasi mana si stampilate cu aceeasi stampila. Ulterior aveam sa aflam ca Ion Ramaru furase de la Facultatea de Stomatologie un carnet de certificate medicale si o stampila, fabricandu-si tot felul de scutiri. In timp ce studiam aceste hartii, secretara facultatii a venit si mi-a spus ca Ion Ramaru tocmai intrase la decan cu o cerere pentru amanarea examenului de biologie. Cand a iesit, m-am luat dupa el. Avea pe umar o geanta neagra, iar cand mergea scuipa foarte des in dreapta si in stanga. Era un tic de-al lui. L-am filat pana langa "Ciresica", apoi m-am intors la facultate si mi-am notat toate spitalele de pe certificatele medicale din dosarul lui: Coltea, Carol Davila, Spitalul Central nr. 9. Aici, la ultimul, l-am gasit internat cu trei ani in urma de prof. dr. Voiculescu. In fisa lui se consemnase: "Bolnav epileptic - caz rar intalnit, 1 la un milion, intrucat se manifesta prin violenta"". Cele povestite de colonelul (r) Constantin Ciobanu s-au petrecut in zilele de 24-26 mai 1971. In seara de 26 mai, s-a postat in fata caminului studentesc si a asteptat ca Ramaru sa paraseasca imobilul. A descoperit astfel cum proceda studentul de nu era vazut niciodata plecand si venind in zori. "El statea la etaj, singur in camera. La parterul caminului exista o camaruta a femeilor de serviciu, care avea iesire si direct in spatele caminului. Ramaru isi facuse un speraclu dintr-o bara (n.r. desi in dosarul penal al Militiei nu se face referire la acest lucru, la proces, presedintele completului a cerut procurorului sa prezinte "bara care poate fi folosita ca o cheie"). A iesit din camin prin acea camaruta, a luat-o prin spatele cantinei si a parasit curtea Institutului prin bd. Expozitiei, luand-o spre Chibrit. De aceea nu-l vedea paznicul ce statea la intrarea dinspre Casin".