Sensul realitatii la Nagasaki

La Hipocentru se ajunge simplu, intreband pe oricine de Matsumaya Machi, locul unde, la 500 m deasupra solului, bomba aruncata de avionul american Bockscar a fost mesagerul mortii imediate pentru 80.000 de oameni. Numarul total al victimelor a ajuns la 150.000, restul gasindu-si sfarsitul de pe urma bolilor cauzate de radiatii.
Eram singur in Parcul Pacii si priveam o bucata din zidul unei biserici catolice. E unica pastrata intacta de autoritati, ca o amintire pentru eternitate. Mai incolo, un clopot vesteste in fiecare zi, la ora 11.02, clipa nenorocirii. Linistea din jur era intrerupta doar de cantecele pasarilor si de susurul unui parau, mirosea a vara si a viata abundenta. In intuneric, nu poti sa nu fii marcat de un asemenea loc. In jur totul e modern, sensul realitatii e stabilit de cateva decenii, iar tu te afli in mijlocul a ceea ce candva a fost Apocalipsa. Pielea ti se face ca de gaina, tremuri un pic – nu de frig, ci pentru ca te trec fiori – si realizezi ca esti un norocos care habar n-are ce-i aia suferinta.
Dupa cateva momente de reflectie, o iau la pas spre Muntele Inasa. Vazut de la 333 m inaltime, Nagasaki e un fel de Napoli mai mic al Extremului Orient. Are o istorie bogata, dovada cartierul olandez Huit Ten Bosch si bisericile ramase de pe urma misionarilor portughezi, casele cu gradini multicolore si restaurantele cu meniuri vest-europene, fantanile arteziene si statuile postrenascentiste. Acest trecut plin de evenimente a fost confiscat de un apogeu al absurdului. Acum, orasul respira zi de zi fericit, pentru ca locuitorii lui au avut puterea sa ia totul de la minus infinit. Acestia sunt japonezii, mai buni decat noi, desi noi credem ca suntem mai destepti decat ei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE