7 sfaturi prețioase ca să treceți cu brio de vârsta lui ”De ce?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe la trei-patru ani cei mici încep să dea atacul: ”De ce, de ce, de ce?”. Fiecare răspuns generează o nouă întrebare. Ați vrut să fiți părinți, felicitări!, acum înarmați-vă cu toată răbdarea din lume, ca să treceți acest test de rezistență psihică. Vă ajutăm cu câteva sfaturi foarte utile.
”De ce trebuie să mănânc tot?” ”Ca să te faci mare”. ”De ce să mă fac mare?” ”Ca să nu rămâi pitic”. ”De ce să nu rămân pitic?”... Mami, tati, abțineți-vă: ”De aia!” NU este un răspuns de om mare. Și nu pufniți în râs: habar nu aveți cât de frustrant este amuzamentul vostru – pe lângă faptul că nu îi potoliți curiozitatea specifică vârstei, mai și râdeți de el! Este foarte posibil să nu uite și să nu vă ierte multă vreme. Urmați, așadar, aceste sfaturi:
- Fii pregătit să răspunzi pe loc
Oricât de absurdă/delicată/încuietoare ți s-ar părea întrebarea, străduiește-te să dai un răspuns logic. Nu este posibil întotdeauna, știm. În astfel de situații, promite-i că îi vei răspunde ceva mai târziu. Dar ține-te de cuvânt!
- Ia toate întrebările în serios
Chiar și cele care ți se par caraghioase așteaptă un răspuns cât se poate de serios. Și, atenție, un răspuns foarte sincer. Nu îl face să se simtă prost pentru că a întrebat.
- Nu minți pentru a înfrumuseța realitatea
”De ce nu mai vine Max acasă?”. Cei mai mulți părinți evită să-i spună că prietenul lui cel mai bun, cățelul Max, s-a pierdut. Sau că l-ați dat alei familii. Sau, și mai trist, că nu mai trăiește. O prietenă îmi povestea că i-a dat fetiței ei de 4 ani următorul răspuns: ”Max este în cer, cu îngerașii”. Urmarea: micuța a ajuns să... urască îngerii. Ce sfaturi avem pentru astfel situații? Să îi dai informația care răspunde la întrebare. Sincer și succint (capacitatea lui de fi atent la un singur subiect este încă limitată). Și pregătește-te pentru un meci de ping-pong cu prelungiri: ”De ce s-a pierdut/a murit?”...
- Fii gata să repeți un răspuns de mai multe ori
În special când este vorba despre un subiect important pentru ei, copiii au nevoie să îl repete. Așa se asigură că lucrurile nu se schimbă de la o clipă la alta. Evident, nici răspunsul pe care îl primesc nu trebuie să se schimbe!
- Evită noțiunile abstracte
”Mami și tati te iubesc pentru totdeauna!”. Pentru totdeauna? Adică?! Amintește-ți că, la vârsta lui, are cunoștințe limitate și capacitate de înțelegere și asociere pe măsură.
- Nu ocoli răspunsul
Cu cât eviți mai mult să îi răspunzi, cu atât mai mult crește curiozitatea lui. ”Ești prea mic ca să îți răspund la această întrebare” creează frustrări și relansează ”interogatoriul”: ”De ce sunt prea mic?”... Arată-i că ai încredere în capacitatea lui de a înțelege. Dar, pentru că tu știi că această capacitate este în curs de dezvoltare (cum spuneam mai sus), oferă-i informația cerută cât mai ”pe limba lui”.
- Nu lăsa răspunsurile în seama altora
Ia în calcul și acest risc: dacă nu îi răspunzi tu la toate întrebările, o va face, la un moment dat, altcineva. Și nu știi niciodată ce-i poate spune. Amintește-ți că răspunsurile acestea contribuie la conturarea personalității lui. Sigur nu vrei ca aceasta să fie opera altcuiva!
