Spectrul crahului

Abia au trecut vreo două săptămâni de când premierul Tăriceanu afirma ri­tos că nu se pune problema ca economia ro­mâ­neas­că să fie afectată de crahurile din SUA, care deja provocau frisoane şi fi­nan­ţelor europene. Să-l fi crezut, ar fi însemnat să-ţi închipui că România se află sub un clopot de sticlă, unde nu pă­trund viruşii şi că e autarhică: orice s-ar întâmpla în lume, pe ea n-o atinge. O utopie, mai ales în contextul unor economii din ce în ce mai mult interdependente, al globa­lizării. O fi sistemul bancar autohton relativ solid - paradoxal, tocmai din cauză că încă nu-i puternic dezvoltat. E posibil ca bursa, puţin cuprinzătoare, să nu influenţeze decisiv, în pofida oscilaţiilor sale brutale, încrengătura economică.  E de sperat că leul nu se va duce în hău. Dar e imposibil ca unda de şoc, care a şi trecut Oceanul şi a ajuns în Europa, să nu zguduie şi România. Îndeosebi după ce Congresul SUA a respins Planul Bush.