Povestea spioanei ruse care a trăit 20 de ani sub acoperire în SUA și a aflat de ce americanii se cred cei mai importanți din lume
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Elena Vavilova, fost agent secret rus, a povestit cât de greu este să trăiești o viață paralelă, fără ca nimeni să știe cine ești cu adevărat, undeva, departe de casă. De la viața de familie până la adaptarea culturală, experiența ei în „țara tuturor posibilităților” a inspirat serialul „The Americans”.
Cuprins:
20 de ani ca să observe, să imite și să supraviețuiască
Elena Vavilova este una dintre cele mai cunoscute spioane ale serviciilor secrete ruse. A trăit peste 20 de ani în SUA sub o identitate falsă, ca agent sub acoperire, împreună cu soțul ei, Andrei Bezrukov. Nici copiii, nici prietenii sau colegii nu știau cine este cu adevărat.
Povestea lor a inspirat serialul „The Americans”. Astăzi, Vavilova povestește pentru site-ul regional de știri din regiunea Celiabinsk 74.ru cum a fost viața de acolo și ce diferențe a observat între americani și ruși.
„În URSS ne învățau să nu ne expunem. Americanii, în schimb, sunt deschiși, încrezători, își exprimă părerile cu ușurință. Învățam să zâmbesc chiar și străinilor. Acolo, un zâmbet e semn de politețe, nu de familiaritate. (...) Și consideră America principala țară a lumii”, povestește Elena Vavilova.
Viața în America, a doua naștere
„În primele luni am stat pe margine, observam. Învățam cum se îmbracă oamenii, cum vorbesc, cum se poartă în public. Era ca o a doua naștere”, spune femeia care mărturisește că, la început, i-a fost frică.
Acolo, au făcut cursuri pentru orice: pentru a învăța limba engleză, a luat cursuri de informatică, de comportament social. Apoi s-a angajat într-o fabrică de confecții.
„A durat cel puțin un an până am început să ne simțim normali acolo. Gândeam deja în limba engleză și nu mai trăgeam frâna când voiam să spun ceva”, își amintește ea cum a început totul.
Tiparul american: lăudăroși și lipsiți de cultură generală
Vavilova a observat multe diferențe în stilul de viață. Una dintre ele o reprezintă relațiile de familie.
„În SUA, trebuie să-ți susții partenerul în public, să-l lauzi, să-l încurajezi. E o formă de respect. La noi, totul era mai reținut, mai intim. Ei le explică copiilor de mici cum funcționează banii, cum să ceară salariu pentru muncă, nu doar mulțumiri”, explică fostul agent.
Totuși, lipsa de cultură generală a americanilor i-a lăsat un gust amar.
„Americanii nu erau interesați de cultură. Erau specialiști în domeniile lor, dar nu știau artă, literatură sau istorie. Conversațiile erau limitate. Așa că ne-am apropiat mai mult de francezi, cu care puteam vorbi despre orice”, spune ea despre prieteniile pe care le-a legat acolo.
Când visul american rămâne doar un vis
Deși America e văzută ca un ideal, Vavilova povestește că visul american este nu mai poate fi atins. Toată viața este o dependență materială.
„Am trecut prin criza din 2008 și atunci am văzut ce înseamnă frica. Dacă îți pierzi locul de muncă, riști să pierzi casa, totul. Americanii depind total de salariu și de asigurările de sănătate, care nici măcar nu acoperă tot”, spune ea despre realitatea de acolo, care este mai dură decât pare.
Mai mult, a fost șocată de cât de scumpe sunt tratamentele medicale și de cum o boală mai gravă îți poate ruina viața.
„Dacă cineva din familie se îmbolnăvește grav, bugetul familiei e distrus. Nu toți au acces la îngrijire. Asta e o durere constantă pentru americani”, atrage ea atenția spunând că acolo, în America, viața nu se îmbunătățește niciodată iar tinerii au pierdut acest ideal.
„Tinerii spun că nu mai pot cumpăra case ca părinții lor. Trebuie să economisească pentru orice, iar viața devine tot mai scumpă”, în timp ce, în rândul oamenilor, s-a trecut la experimente sociale și confuzii de gen. Libertatea americană merge prea departe, este de părere Vavilova.
Expulzarea acasă, o binecuvântare: „Aici oamenii știu mai multe, sunt mai profunzi”
După arestarea și expulzarea lor în anul 2010, cei doi s-au întors la Moscova.
„Am suspinat de ușurare. Ne era dor de profunzimea discuțiilor. În Rusia, chiar și în orașele mici, ai teatre, muzee, expoziții. Acolo nu prea merge lumea la cultură. Le lipsea curiozitatea”, povestește femeia, care spune că, deși s-a întors într-o altă Rusie, era un „acasă”. Și acolo puteau reconstrui orice, inclusiv pe ei.
„Americanii sunt practici, direcți, eficienți. Asta trebuie să recunosc. Dar viața lor e mai simplistă, mai materialistă. La noi, încă mai există loc pentru introspecție și suflet”, încheie Elena Vavilova.
