Statul social şi statul lui Băsescu

Superficial privind, Băsescu ar avea dreptate. Guvernul chiar nu poate avea grijă de fiecare caz ÎN PARTE, de fiecare individ. Sub acest paravan însă se iau măsuri în lanţ care afectează grav interesele fiecărui grup social în parte, practic ale întregii societăţi. Şi se încalcă iresponsabil Constituţia, ca şi DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI ori Tratatul de la Lisabona al UE. Pentru Traian Băsescu, Constituţia a devenit literă moartă. Deşi aceasta defineşte România ca “stat social” (art. 1/3). Deşi abundă de prevederi ca obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un trai decent, de a lua măsuri de asistenţă socială (art. 47), de a asigura o protecţie specială copiilor, persoanelor cu handicap (art. 49, 50), de a lua măsuri de creştere a calităţii vieţii (art. 135). Or, în statul român, se procedează exact invers, diminuându-se sever nivelul de trai, mai ales al categoriilor defavorizate.

Conflictul Guvern-societate, în care preşedintele nu-i mediator, ci catalizator, are o rezolvare. Totuşi (art. 2 Constituţie), în România, suveranitatea aparţine poporului român. Printr-un referendum privind aprobarea sau respingerea politicii sociale a Executivului, poporul este cel care poate şi trebuie să fie chemat să-şi hotărască propria soartă. Consultarea electoratului, după cum evoluează ţara, nu e doar o posibilitate, e o obligaţie stringentă. Vitală chiar.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro