(P) Charm Studios – Confesiunile unui model de videochat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
In apartamentul nostru de 2 camere din Titan se aude perfect cel mai mic sunet. Locuim aici de cand ma stiu si situatia nu pare sa se schimbe prea curand. “El”, caci nu am putut niciodata sa ii zic pe nume (nu aveam voie!), tata cu atat mai putin, este cauza nefericirii noastre. O bruscheaza si ii vorbeste urat mamei de cand ma stiu. Iar pe mine ma considera o greseala pentru ca el intotdeauna “si-a dorit baiat” pe care sa-l invete sa conduca si sa ii aranjeze sculele in garaj. Dupa el “baietii sunt rai si stiu ce vor de la viata”. A fost irascibil toata viata lui dar in ultima vreme de cand l-au fortat sa iasa la pensie a devenit alcoolic. Nimeni nu se mai poate intelege cu el, face scandal de la cea mai mica problema. Astazi s-au luat de la o sticluta cu esenta de vanilie pe care mama a scapat-o pe gresia din bucatarie. Si au inceput tipele care probabil o sa mai dureze vreo jumatate de ora. Imi este frica sa merg la baie. Stau in camera mea in care am loc de un pat, un birou si doua rafturi de bilbioteca. Toate cosmeticele si lucrurile mele sunt ingradamadite pe raftul de jos, trebuie sa am grija de fiecare data cand stau la calculator, s-a intamplat de cateva ori sa vorbesc cu cineva pe net, sa chicotesc cand incerc sa arat o miscare de dans complicata si sa rastorn totul. Stau in camera si ascult cu sufletul la gura ce vorbesc, sa nu se intample ceva mai rau.
De obicei nu e violent dar a lovit-o de cateva ori. Nu era vinovata deloc. Acum cu atat mai putin cand vroia sa ne faca ceva dulce pentru mai pe dupa amiaza. Mama este o femeie simpla, sincera si nu prea meticuloasa. Sta in bucatarie mult prea mult, la fel cum fierbe si prajeste absolut orice ii trece prin mana. Amintirile mele culinare legate de bucataria de acasa se rezuma la mancaruri traditionale nu prea complicate, nu prea delicioase si, de obicei, cam ce gasesti in orice familie normala din Romania. Dar la dulciuri, ei acolo este slabiciunea mea. La dulciuri se pricepe. De anul trecut am inceput sa facem turta dulce, ciocolata de casa, biscuiti cu fructe confiate si tot felul de minunatii delicioase. Ca si mama, din fericire, am fost intotdeuna migniona si nu mi-am facut niciodata probleme ca nu pot sa gust din toate. N-am avut niciodata probleme din astea, sunt genul de persoana care bea doua cesti de cafea seara inainte de culcare si adoarme fara probleme.
In dimineata asta, el a plecat la garaj si tipetele au incetat. Ies din camera si ma duc la fereastra. Trec pe langa mama care sta la masa si plange infundat. Nu vrea sa o vad desi imaginea asta s-a repetat de atatea ori. Ii pun mana pe umar, asigurand-o in felul asta de suportul meu, de faptul ca nu trebuie sa-I mai pese, ca el nu conteaza oricum in viata noastra.
Dar eu stiu ca nu e asa. Nu stau prea mult acasa, sunt ori la scoala, ori cu fetele in oras, dar ea ramane cu el tot timpul, il suporta in fiecare zi de atatia ani. M-am hotarat, situatia asta trebuie sa schimbe!
Au trecut deja 4 luni de cand am deschis ultima data caietul asta. Intre timp, am luat BAC-ul si am hotarat sa nu dau direct la facultate, sa imi iau un an liber in care sa ma gandesc serios la ce vreau sa fac mai departe. Mi-am dorit sa ma mut de acasa, sa imi construiesc viata mea, de la zero, fara problemele alor mei, fara rautatea nejustificata a tatei si lasitatea mamei.
Dar sigur ca pentru toate astea aveam nevoie de bani. Voiam ca viata mea sa se schimbe in bine dar nu stiam exact cum sa fac asta. Tot ce aveam era un leptop Acer si dorinta de a fi fericita.
Intr- seara eram pe Facebook si vad ca cineva din lista mea de prieteni da Like la un studio de videochat. Primul lucru pe care l-am observant a fost numele international, diferit de al altor studiouri si poza de profil care parea facuta de un fotograf profesionist. Apoi am dat click si nici nu imi dau seama cum am ajuns sa fiu invitata la un interviu aceeasi zi. M-am dus, am luat interviul, normal, si de a doua zi am inceput sa lucrez. A fost doar o discutie simpla in care au vrut sa vada cum ma prezint, daca am un aspect fizic placut si daca imi place sa comunic.
Pot sa spun cu tarie ca acela a fost momentul in care totul s-a schimbat in viata mea. Faptul ca aveam un venit sigur in fiecare luna, imi dadea curaj. Prin niste colege de la Charm Studios, studioul de videochat unde m-am angajat, am aflat de un apartament aproape de centru pe care acum mi-l pot permite acum din banii mei. Treptat am uitat de ai mei, de problemele lor si totul incepea sa aiba culoare. Cred ca nici nu realizam cat de tare ma afecta situatia de acasa. Lucrul la videochat m-a transformat intr-o fiinta deschisa, echilibrata, independenta. In weekend insa tot simteam absenta celor apropiati chiar asa cum erau ei, buni, rai, vroiam sa fiu cu cineva. Intr-o sambata dupa-amiza, mai mult de plictiseala cred, m-am apucat sa fac “ceva bun”. Poate era subconstientul meu care imi sugera un mod de a-mi crea un spatiu familiar, de a ma reintoarce la ceea ce ar fi trebuit sa fie o sursa de placere, protectie si bunatate neconditionata.
Asa am ajuns sa fac turtadulce si prajiturele aromate pe care le-am testat prima data pe fetele de la Studio. Chiar daca stiu ca fetele sunt foarte de treaba, nu ar avea nicio problema sa imi spuna ca au un gust dubios. Imi aduc aminte ca atunci cand am deschis prima cutie cu prajiturele in frumoasa bucatarie deschisa de la Charm Studios, unde luam de obicei pauze de cafea, totul mirosea a vanilie si a scortisoara.
Cu timpul m-am perfectional, veniturile mele s-au mai rotunjit, am aflat de unde pot sa cumpar ingredient mai bune, am invatat sa fac glazura colorata, figurine si intr-o seara, din nenumarate incercari, mi-a iesit o casuta de turta dulce. O casa care adaposteste numai oameni fericiti, in care se vorbeste frumos, copii sunt lasati sa tipe si sa se bucure de copilarie, parintii danseaza in casa iar bunicii nu sunt la tara, ci intotdeauna undeva aproape, pregatiti cu vorbe frumoase si bunatate.
Asa ca am hotarat sa imi extind afacerea caci curajul nu mi-a lipsit niciodata. Am inchiriat o camera la parterul blocului in care locuiam si am inceput treaba.
Sigur ca nu a fost usor dar m-a ajutat enorm faptul ca am putut conta pe jobul la Charm Studios. Chiar daca as fi dat faliment si as fi perdut toti banii, tot as fi fost Ok, aveam un venit sigur.
Acum afacerea mea este in crestere, laboratorul este aglomerat si nu mai am timp pentru videochat. Ma mai uit din cand in cand pe site-ul si pe pagina lor de Facebook si sper sa ajute si alte fete asa cum au facut pentru mine. In ultmii doi ani m-am transformat dintr-o tanara dezorientata, fara directie si resurse materiale, intr-o femeie independenta, matura, de succes. Multumesc, Charm Studios pentru ca mi-ai schimbat viata!
Alina
