Studiu: Trebuie să defrișăm și mai mult! Nu putem noi să tăiem cât poate pădurea să crească
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pădurile României cresc mai mult decât putem noi să le tăiem, iar defrișările nu sunt o problemă atât de mare mediului, acestea sunt doar două concluzii extrase din studiul efectuat de PwC România. Ba mai mult, lucrătorii din domeniul silviculturii sunt neproductivi și prea mulți în comparație cu media UE, în condițiile în care defrișările „ar trebui să se facă mai inteligent”, potrivit lui Bogdan Belciu, Partener, consultanţă pentru Management, PwC România, coordonatorul studiului.
În plus, la noi în țară se exploatează în fiecare an câte 1% din volumul total de lemn pe care-l au pădurile, adică 15,1 milioane de metri cubi din cei peste 1,3 miliarde de metri cubi disponibili pentru exploatare. Asta înseamnă că dacă pădurile nu ar mai crește și nu luăm în calcul nici defrișările ilegale, în 100 de ani am rămâne fără pic de pădure în țară.
Mai mult, potrivit aceluiași studiu, din cele 15 milioane de metri cubi care se exploatează 10,5 milioane de metri cubi sunt exploatați industrial, restul de aproape 5 fiind folosiți de populație care taie lemnul pentru a se încălzi. Pentru că românii sunt mai „friguroși” au depășit media UE care este de 3,39 milioane de metri cubi.
Defrișările nu sunt o problemă
Potrivit lui Bogdan Belciu, că defrişările se realizează de regulă în zone vizibile, din lipsa infrastructurii (n.r. – drumuri forestiere), ceea ce distorsionează imaginea privind dimensiunea fenomenului. „Foarte multă lume poate face multe afirmaţii, dar datele obiective şi statistice asta arată. Problemele legate de infrastructură fac accesul dificil, iar lumea defrişează cel mai mult din zone vizibile. Astfel că s-a creat o imagine artificială a defrişărilor masive în zone vizibile. Sigur că acest lucru creează probleme, se creează un dezechilibru în ceea ce priveşte tipul arborilor, vârsta, dar în mod cert aceasta este o explicaţie”, a declarat Belciu în timpul prezentării studiului.
Vine pădurea peste noi
Partea bună este că pădurea crește anual cu 5 până la 8 metri cubi de lemn/ha/an, iar noi nu reușim să recoltăm din această creștere decât maximum 1,5 metri cubi, fapt care face pădurea să se dezvolte mai mult decât putem noi tăia, lăsând loc de mai mult exploatare.
Strămoșii ne-au chelit pădurile
Potrivit prezentării oficialului PwC, strămoșii noștri sunt cei care au „chelit” munții patriei pentru că, în 1800 România (care nu exista ca stat de sine stătător atunci) avea 8,5 milioane de hectare de pădure. Până în 1929, străbunicii și stră-străbunicii noștri au ras de pe fața pîmântului aproape 2 milioane de hectare de păduri, pentru că atunci mai rămăsesem cu 6,7 milioane de hectare. Acest nivel este destul de apropiat de cel din ziua de azi, când mai avem 6,9 milioane de hectare.
Studiul PwC ne mai arată că în ultimii 30 de ani suprafața împădurită a României a crescut cu 600.000 de hectare de la 6,3 milioane de hectare la 6,9 milioane de hectare, deși asociațiile pentru protecția mediului și prestatorii de servicii forestiere țipă că defrișările ilegale sunt un real pericol pentru codrii noștri.
Pe lângă aceste cifre îmbucurătoare pentru industria lemnului, există și unele care aduc tristețe acestui segment economic. Din 1990 și până în prezent, suprafața de pădure exploatabilă din România a scăzut cu un milion de hectare, de la 5,6 milioane până la 4,6 milioane. Restul de 2,2 milioane din total au devenit arii protejate sau constutie alte forme de masă lemnoasă indisponibilă exploatării.
Angajații domeniului silvicol, cam leneși
„România are un potenţial foarte bun de dezvoltare a sectorului forestier şi de prelucrare a lemnului în măsura în care şi-ar spori semnificativ productivitatea. Potrivit datelor noastre, România are în prezent cea mai scăzută productivitate a forței de muncă în sectorul forestier din UE, cu 8,4 unități de lucru anuale (ULA, echivalentul muncii efectuate de către un angajat cu normă întreagă) / 1.000 ha, dublu față de media europeană de 4,3 ULA / 1,000 ha. Printre motivele productivității scăzute se numără lipsa drumurilor forestiere și tehnologia de recoltare depășită. În țările membre UE, în medie, un singur angajat din administrația publică gestionează circa 632 ha, de 2,4 ori mai mult față de suprafața gestionată de un angajat din România (263 ha), principala cauză fiind sistemele IT deficitare folosite de autorităţile silvice din România”, a declarat Bogdan Belciu.
România are circa 2,2 mil. hectare de terenuri agricole degradate, care ar putea fi utilizate pentru împădurire. Din păcate, la ritmul în care se fac împăduririle la noi, ne-ar lua cam 1000 de ani să împădurim această suprafață pentru că noi nu reușim să plantăm decât 2000 de hectare de pădure pe an.
