„Sunt un veteran de razboi care de 60 de ani traieste un cosmar”

Situatia este mult mai grea, deoarece am un fiu de 61 de ani, care a devenit invalid de la varsta de 6 luni, in timpul razboiului. Atunci, sotia mea (eu fiind pe front) a fost nevoita sa se refugieze din Cernauti, in conditii greu de imaginat. Din cauza deplasarii prin bombardamente si in vagoane reci, pentru animale, fiul meu a contractat o „encefalita” dupa care a ramas total invalid (nu poate merge, nu se poate servi de maini ca sa se alimenteze etc.) desi ca intelect si din punct de vedere psihic este perfect normal, fapt pentru care drama lui si a noastra este mai greu de suportat. Traim cu totii un cosmar de 60 de ani la care in ultimul timp doar sotia mea este singura care mai rezista, desi are varsta de 86 de ani. in ul timul timp am sperat sa obtinem contravaloarea in bani a unui teren de 500 mp, promis cu multi ani in urma si promis din nou cu multa publicitate printr-o noua lege, dar nu am ramas decat cu promisiuni de pe oriunde a intervenit sotia mea.
Desi am o deosebita admiratie fata de noua generatie de ofiteri, ma simt neindreptatit si nu sunt in stare sa inteleg de ce am fost nevoit sa renunt la pensia mea dupa cei 22 de ani cat am lucrat si am fost apreciat in constructii pe post de inginer Planificare, obtinut pe baza a 5 ani de studii din armata (scoala militara de ofiteri artilere de 2 ani, plus scoala speciala de 2 ani).
Cum am mai spus, nu gasesc nici o explicatie pentru faptul ca mi s-a cerut sa renunt la o pensie, desi ambele pensii mi-au fost acordate pentru anii grei de munca, criteriile dupa care se acorda drepturile la pensie fiind durata si plata cotizatiilor, conditii pe care, la randul meu, le-am indeplinit.
Ion Irimia, Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE