Tichia de margaritar

Intamplarea a facut ca, in aceeasi zi, sa intalnesc, in birourile lor, doi oameni cu functii mari. Unul, demnitar de palierul II-III, celalalt, manager al unei firme straine, cu afaceri de sute de miliarde de lei in Romania. Demnitarul roman – intr-un birou de vreo 70 de metri patrati, cu fotolii, canapele, combine audio-video, aer conditionat – mima preocupari profesionale, ciulind urechea la computerul din care razbatea o manea. Celalalt, managerul strain, in vreo 25 mp, inghesuit de birotica electronica si inecat de faxuri, cu telefonul tinut cu umarul, dicta secretarei modificari la un contract.
L-am intrebat pe ultimul de ce nu-si amenajeaza un birou mai confortabil. „Nu banii-s o problema, mi-a raspuns, dar am venit sa fac afaceri, sa scot profit, nu sa organizez baluri in birou. Confortul e pentru vacanta”. Aici e deosebirea intre grangurele bugetar si omul care face el banul si-i stie greutatea. Seful la stat, cel de toate zilele, asteapta halca din buget, cu gandul mai mult la ce jeep sa mai cumpere, ce mocheta sa mai schimbe, ce vesela de portelan si de cristal sa mai ia pentru protocol, punandu-si-le pe teasta cheala ca o tichie de margaritar si vaicarindu-se apoi ca nu-s bani pentru ca treaba in sine sa mearga. Nu fura din buget, doar il repartizeaza pe potriva poftei lui de ciocoi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE