Toamna absenteismului

partid aparent disciplinat au ramas acasa, poate pentru ca banuiau ca „o sa iasa cine trebuie”. Acest aproape refuz de a participa la stabilirea fie a administratorilor tarii, fie a legiuitorilor nu poate fi imputat populatiei, care nu poate fi invinuita de indiferentism. Este vorba, in primul rand, de lehamitea de a nu prea avea ce alege. si la „locale”, dar sunt semne ca asa se va intampla si la „generale”, oferta politica – a Puterii, ca si a Opozitiei – este extrem de subtire cand e sa se propuna programe viabile si solutii practice pentru a urni o administratie anchilozata, a moderniza o economie mereu in coada Europei, a gestiona programe sociale coerente si, nu in cele din urma, a jugula coruptia. Dimpotriva, intr-o boala damboviteana cronica, oferta abunda in balacareala, in invective, in aratatul cu degetul fara a propune ceva concret mai bun in schimb. Se cere populatiei prin astfel de mijloace de mahala un vot negativ contra adversarului, iar nu o apreciere pozitiva a propriului program. Care deocamdata nu se prea vede. Absenteismul nu sanctioneaza un partid sau altul, ci precaritatea lumii politice in ansamblul ei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE