Topla, satul din Timiș în care mai trăiesc doar doi oameni. Nu au curent electric și nici telefon

Situat la aproape 90 de kilometri de Timișoara, satul Topla a fost atestat documentar încă din 1514. Odinioară înfloritoare, localitatea s-a schimbat radical, după ce comuniștii i-au convins pe oameni s-o părăsească. Nomenclaturiștii de partid le-ar fi spus sătenilor inclusiv că în pământ ar fi un zăcământ de uraniu, care ar face ca zona să fie radioactivă, notează Renașterea.

„Era prin 1986, când un domn de la Comitetul Județean de Partid a venit să convingă sătenii să se mute la Mănăștiur. A făcut multe drumuri, dar oamenii nu se dădeau duși. A lansat atunci zvonul că ar fi zonă radioactivă, că e în pământ zăcământ de uraniu, însă dealurile astea sunt bogate în nisipul acela bun pentru fabricarea sticlei. Într-un târziu, domnul, care se atașase de localnici, s-a dus la șefi și le-a zis: <

Drum cu asfalt spre Topla, satul din Timiș în care mai trăiesc doar doi oameni

Acum, satul Topa e aproape pustiu. Doar două suflete și câteva animale mai trăiesc în locul în care nu există biserică și nici cimitir funcțional. Un drum cu un singur sens a fost recent asfaltat și indică direcția spre locul ce pare a fi un sat fantomă.

„Acum câțiva ani erau vreo șapte oameni în sat. Ultima persoană care a refuzat să părăsească localitatea s-a stins toamna trecută. Însă doi fii ai satului s-au întors de vreo două decenii înapoi. Nu au lumină, nu au apă curentă, nu au canalizare… Își plătesc impozitele… Nu cer nimic de la primărie”, a declarat, pentru sursa citată, Ioan Rus, viceprimarul comunei Mănăștiur.

Din cauza poziției defavorabile a localității, a fost desființată școala, iar biserica a fost mutată la Muzeul Satului din Timișoara. Asta i-a determinat pe locuitori să-și demoleze casele din lemn și să se stabilească pe o stradă înființată în comuna Mănăştiur.

„Oamenii au venit să lucreze la fabrica de cherestea. La Topla era greu să trăiești, că nu era curent. Mai mult, nu doar că prin sat nu trece trenul, dar nici măcar nu se aude. Distanța până la Mănăștiur este de 11 kilometri. Mulți însă n-au plecat din sat. Tanti Veta, spre exemplu, a rămas singură în casă după ce soțul și fetele s-au mutat fie în comună, fie la Pișchia”, au explicat funcționarii cu vechime din Primărie.

Lumină în casă cu ajutorul panourilor solare

Doi oameni și-au dorit să se întoarcă în locurile copilăriei, cu toate că nu au curent electric, telefon și apă curentă. E vorba despre Mircea Dejica și despre Mărioara Oancea care speră ca satul natal se va repopula.

Mărioara Oancea (foto) are 50 de ani și merge aproape în fiecare zi patru kilometri pe jos doar ca să-și încarce bateria pentru lanternă în comuna Remetea Luncă.

„E frumos la Topla, deși e greu. Eu când eram copil deja nu mai era școală în sat. Am făcut naveta pe jos la Remetea Luncă. Trăiesc cu ajutor de handicap de 270 de lei pe lună. De profesie sunt tehnician veterinar. Am revenit în sat la mama de vreo 15 ani”, a mărturisit femeia.

Ca să aibă curent electric, femeia și-a montat pe acoperișul casei un panou solar, care, însă, nu face față pe timp de iarnă. Pentru că nu are frigider, păstrează carnea în untură, iar celelalte alimente perisabile sunt ținute la rece într-o groapă săpată în pământ, așa cum făceau odinioară bunicii.

Mărioara e nevoită să ia apă cu găleata de la aproape jumătate de kilometri distanță, din fântâna unei gospodării părăsite. Femeia nu are nici telefon, însă se bazează pe singurul ei consătean. El are un telefon mobil, care are semnal, însă, numai pe dealurile înalte de lângă sat.

„Doamne ferește să se întâmple vreo nenorocire! Și vecinul trebuie să meargă în satul alăturat să își încarce telefonul. E greu… Recent, la noi, a fost o altercație între oamenii care lucrează la pădure și a trebuit să chemăm poliția. Când au ajuns oamenii legii era seară, iar eu nu aveam lumină decât la brichetă”, spune Mărioara Oancea.

„Libertatea e cea mai importantă”

Al doilea locuitor al satului Topla este Mircea Dejica(67 de ani).

„Am plecat din sat la vârsta de trei luni, cu părinții, la Lugoj, dar veneam în vacanță la bunici. De 22 de ani, m-am întors în sat și am reclădit casa. În tinerețe am fost meteorolog pe Țarcu și m-am obișnuit să stau izolat. Totodată știu să îmi fac provizii și să le depozitez. Nu duc lipsă de nimic”, a mărturisit bărbatul.

Spune că s-a obișnuit să trăiască fără curent electric, televizor, apă curent, canalizare sau mijloace de transport.

„Citesc mult și ascult radioul care funcționează cu baterii. Nu m-aș mai muta la oraș. Pentru mine libertatea e cea mai importantă. Sunt la pensie, iar timpul îmi aparține. Aici nu mai sunt nevoit să pierd vremea cu tot felul de lucruri ca la oraș”, spune bărbatul.

Casa bărbatului e ticsită cu fotografii cu Topla de altădată. În cartea funciară, locuința figurează la numărul 40, deși în tot satul mai sunt doar două case.

„Topla a fost o spendoare acum 60 de ani. Era ulița pietruită, că fiecare când se ducea să vândă vite se întorcea cu două căruțe de piatră și astupau toate gropile. Oamenii erau muncitori, iar pentru lucrările importante pentru comunitate se făcea clacă. Era școală în sat și cămin cultural”, a povestit meteorologul pensionat.

Bărbatul spune că e sălbăticie în satul părăsit. În loc de porci, în cocină are mistreți pentru că „a scăpat scroafa în pădure”. Mai mult, spune că îi este imposibil să crească păsări pentru că ar fi mâncate de ulii și de vulpi.

sursă foto:  Renașterea

Citește și Din categoria ”tablouri omagiale” de 26 ianuarie: Nicolae şi Elena Ceauşescu ciocnesc un pahar cu Ştefan cel Mare

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro