Tradiţii de Sfântul Gheorghe

– La biserici, în această zi, se împarte liliac, iar în unele regiuni, leuştean, pentru că există credinţa că acestea păstrează sănătatea oamenilor şi animalelor pe tot timpul anului şi îi feresc de rele.
– Tot în această zi se serbează Moşii de Sfântul Gheorghe şi încă se mai obişnuieşte să se împodobească casa cu ramuri verzi de salcie pentru ca să fie apăraţi de boli şi pagubă. Această sarcina îi revine capului familiei, întotdeauna un bărbat, care trebuie să aşeze la stâlpii porţilor şi ai caselor, la ferestrele şi uşile caselor şi grajdurilor, în grădini şi pe mormintele din cimitire ramuri înmugurite de salcie. Acestea erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse şi în hrana animalelor, în credinţa că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.
– Ziua de Sfântul Gheorghe se spune că este una prielnică pentru a se face farmece de dragoste. În Bucovina, tradiţia afirmă că fetele se uitau în noaptea de ajun într-un vas cu apă pentru a-şi vedea în reflexe ursitul. Până la răsăritul soarelui, plecau să culeagă rouă de pe câmp, pe care o păstrau peste an pentru a trata diverse boli. Tot atunci se practică şi curăţitul de farmece. Se duceau la un izvor sau la o apă curgătoare în care aruncau pâine şi sare. Apoi se spălau pe faţă şi pe braţe, scuturând mâinile ca şi cum ar arunca de la ele ceva rău sau necurat.
– În unele regiuni, fetele sunt stropite cu apa proaspătă de fântână, obicei similar cu cel de Paşte, când fetele sunt stropite cu parfum. Stropitul are semnificaţie dublă, de substanţă purificatoare şi element favorabil fecundării.
– Nimeni nu are voie să doarmă în această zi, deoarece se crede că acel care încălcă interdicţia va fi somnoros întregul an.
– Pentru a fi apăraţi de rele, oamenii se cântăresc, astfel ei cred că vor fi sprinteni până la anul, când obiceiul se reînnoieşte.
– Există superstiţia ca, dacă ziua de Sfântul Gheorghe cade în post, tot anul laptele vacilor şi oilor va fi slab.
– În zona Bucovinei există şi acum obiceiul urzicatului. În această zi, tinerii se ating pe mâini şi pe picioare cu tulpini de urzică, crezând astfel că vor deveni mai ageri, mai harnici, mai sănătoşi şi vor avea mai multă putere de muncă.
– Gospodarii dau foc gunoaielor şi vechiturilor din gospodării. Conform tradiţiilor transilvănene, la începutul primăverii, de regulă în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, focul este aprins de feciori, fie în gospodăriile din sat, fie la stâni, acolo unde urmează să păşuneze animalele toată vara. Când fumul se ridica, era îndreptat spre grajdul vitelor, existând credinţa că fumul are puterea de a „curăţa vitele” şi de a le proteja de strigoii care încercau să le fure mana. După purificarea simbolică a turmelor, tinerii şi copiii sar peste foc cu credinţa că acest ritual îi va proteja de rele şi necazuri, făcându-i uşori şi sprinteni, peste an.
Purificarea oamenilor şi a turmelor prin intermediul focului echivalează în spiritualitatea tradiţională românească cu biruinţa luminii şi a căldurii de primăvară, asupra întunericului şi a frigului de iarnă.
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro