Traiesc de sase luni in cimitir

Ziua prin cimitir, noaptea intr-o ghereta de la intrare. Acolo dorm, multumita administratorului cimitirului. O incapere de numai doi metri pe doi, cat o debara. Cand intri aici, te socheaza contrastul dintre saracia lucie si curatenia si ordinea care domnesc in jur.

Povestea familiei Luther este simpla si trista. „Am locuit la parintii mei, dar tata le are cu bautura. Ne injura si ne tot zicea sa plecam. Asa am ajuns aici”, ne-a spus Carmen Luther, care are numai 24 de ani. Sotii Luther nu platesc chirie pentru „locuinta” lor din cimitir, unde s-au mutat din luna iulie, impreuna cu cei doi copii. Cum insa nimic pe lume nu e gratis, ei pazesc, in schimb, lacasul de cei care ar vrea sa profaneze mormintele. Vara, curata si buruienile care cresc pe alei. Copiii, Ionut, de 3 ani, si Nicoleta, de 4 ani, s-au obisnuit cu vecinii lor, mortii. Micutii se joaca printre cavouri si cruci, fara sa li se para ceva nefiresc. Singurul lor prieten e Soso, un catelus gasit pe strada si botezat dupa numele castigatorului emisiunii „Big Brother”.
Venitul familiei Luther este de 2.500.000 de lei, cat castiga sotul lui Carmen. in rest, traiesc din ce primesc de pomana. Ghereta in care stau are un hol si un „dormitor” cat o debara, cu un pat improvizat. in hol este un frig de ti se taie rasuflarea. in „dormitor” nu ne ies aburi din gura, dar nici cald nu ne este. „Locatarii” au si acum o datorie de un milion de lei, imprumutati ca sa ia lemne pentru sobita aflata in colt. „Mi-as dori sa pot lucra ceva acasa, ca sa am grija si de copii”. Ce ar insemna fericirea pentru Carmen? „Sper ca, intr-o zi, cineva sa ne dea macar 100-200 mp de pamant, sa ne facem o casuta din chirpici”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE